text Eseuri crestine

Normalul ne uniformizează

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Teofil Gavril

Din fericire, toți suntem diferiți, spune sloganul de care aminteam ieri. Oare cât mai este de real sau la ce aspecte? Este adevărat că Dumnezeu ne-a făcut diferiți, și acesta trebuie să fie argumentul că El e tare creativ, dar și unul dintre motivele pentru care viața nu e monotonă și robotizată. De ce S-a complicat Dumnezeu să ne facă diferiți nu știu, dar mă bucur că a făcut-o. Baiul mare e că există totuși cineva care nu se bucură de asta. Cineva care vrea să conducă lumea asta și are nevoie ca toți să putem fi manevrați dintr-un singur punct. Există cineva care ne vrea pe toți la fel, cineva care nu are creativitate, pentru că nu a creat nimic.

Diferențele dintre noi sunt un motiv extraordinar de bucurie, dacă stăm să medităm. Putem să interacționăm și să comunicăm. Ce ar însemna dacă, fiind toți la fel, nu am avea ce să discutăm pentru că toate lucrurile ne-ar fi comune, ce ar însemna dacă toți am arăta la fel, am colora la fel, am râde la fel, am desena la fel, am trăi la fel? Ar fi foarte deprimant. Diferențele dintre noi sunt unul dintre aspectele care dau farmec vieții. Ciudățeniile unora dintre noi sunt, dacă vreți sarea și piperul din viață, la anumite aspecte. E nevoie și de ciudați, de oameni cărora să li se spună: „Măi, tu nu ești normal.”

Noi, oamenii, suntem tare diferiți unii de alții. Știați că nu doar ADN-ul nu este la fel la niciun om din lume? Nu, ci ne deosebim măcar la 10 aspecte: ADN-ul, amprentele digitale, mersul, urechile, ochii, vocea, mirosul, bătăile inimii, undele cerebrale, microbiomul. La niciunul dintre aceste aspecte nu există doi oameni perfect identici. Nici măcar chinezii nu sunt identici, cu toate glumele care se fac. Spun unii că Dumnezeu i-a făcut pe toți oamenii diferiți, dar, când a ajuns la chinezi, S-a plictisit. Și ei sunt diferiți unul de altul.

Totuși, unii ar vrea ca normalul lor să devină universal, literă de lege. Acest aspect a fost o preocupare veche a oamenilor, și Hitler a încercat construirea unei rase pure, fără diferențe, dar nu a reușit. Totuși, planul continuă și astăzi, oamenii trebuiesc conduși dintr-un singur punct și trebuiesc uniformizați, trebuiesc normalizați. Dar cum să faci asta, când fiecare are mintea sa, în care nu poți dicta tu? Ei bine, le adormim creierul. Nu le mai lasăm timp să gândească și, ca adolescent, devii anormal dacă te vede cineva citind o carte sau mergând la bibliotecă. Câți oameni mai citesc cărți? Foarte puțini. Câți oameni se uită la televizor? Foarte mulți. Ne este sistematic sedat creierul, ca să nu gândim. Cum altfel explicați că, deși nu suntem niciunul de acord cu politicienii hoți, cu supra taxe, cu legi care favorizează infractorii și defavorizează oamenii muncitori, totuși nu facem nimic, în afara banalelor comentarii din autobuz? Pentru că rațiunea ne este adormită, suntem uniformizați, transformați într-un fel de roboței, atâta vreme cât suntem conectați la ei. Rupeți cablul, oameni buni!

Oricât de bune par stilurile mele, oricât de tare aș crede în idealurile mele, tot nu am dreptul să vă consider pe voi anormali, dacă nu vă comportați în stilul meu sau dacă nu îmbrățișați idealurile mele. Fiecare trebuie să rămână liber să trăiască cum hotărăște, dar ținând cont de consecințele traiului său.

Unul din „normalurile” timpurilor noastre e homosexualitatea, vor să o facă normală. Vor să acceptăm normalitatea universală a unui astfel de comportament. Deși nu sunt dintre cei care vor moartea lor sau închiderea lor, consider că demersurile actuale sunt o forțare brutală a libertăților oamenilor. Dumnezeu să aibă milă de oamenii cu astfel de orientări, că au nevoie de salvare și ei, dar de la acceptare până la normalizare e vorba de brutalizare a normalului, suntem forțați să acceptăm și să afirmăm că e normal să fii homosexual, e unul dintre „normaluri”. Homosexualii au ajuns să fie favorizați în detrimentul altor oameni heterosexuali. Normalul unei minorități se vrea a deveni normalul majorității. Anul acesta, cu ocazia lunii LGBT, am văzut pe afișe partener oficial Muzeul Țăranului Român, da de unde, frate, țăranul român a devenit partener al manifestărilor pro-homosexualitate? Când a fost țăranul român, mai ales cel reprezentat de acel muzeu, omul credincios și muncitor, susținător al acestor fenomene? Vedeți încercarea de normalizare prin folosirea de resurse mediatice? Pui parteneri oficiali credibili, ca să aduci plus de valoare unor chestii care nu au valoarea lor suficient de credibilă. Homosexualitatea a existat, există și va exista, dar nu ca normal al maselor, ci al unei grupe mici de oameni, nu poate fi forțat impusă niciunuia, deși asta se face acum. Dumnezeu nu vede normal un asemenea comportament, cum nu vede normală nici minciuna sau orice alt fel de păcat, totuși Satan vrea ca, așa cum a devenit minciuna mod de viață, să devină și promiscuitatea sexuală. Păziți-vă!

Am fost creați diferiți și vom rămâne diferiți atâta vreme cât vom alege să judecăm cu mintea noastră și să luăm decizii. Dacă însă ne vom menține conectați la drogurile care ne sunt servite prin TV, nu vom putea să fim liberi, așa cum ne-a creat Dumnezeu.

Un alt normal e alimentația. Normalul a devenit anormal. Nu mai sunt bune produsele de la țărani, pentru că ar fi neigienice, sunt bune cele de la magazinele care au sistemul calității implementat. Nu mai e bun laptele de vacă de la nea Ilie, că vaca lui paște pe câmp, e bun cel de la vacile belgiene, care nu au văzut vreodată lumina zilei și habar nu au cum arată iarba. Nu sunt buni puii lui tanti Mărioara, ci sunt buni cei care stau de 10 ani congelați. Nu sunt bune cireșele din copac, ci cele din magazin. Îmi spunea cineva că într-o zi a cules cireșe din copac și ca vecină bună a mers să dea și vecinilor, pentru că aveau copii și poate pofteau la cireșe. A fost mustrată aspru persoana, că nu se poate să dai cireșe din copac copiilor, cine știe ce microbi au pe ele, și a fost foarte categorica vecina curmând răul din fașă :) ) Nu mai e normal să gătești acasă, ci e normal să cumperi semipreparate și doar să le pui la cuptor. Nu mai e normal să cultivi produse în grădina ta, că există poluare, normal e să le cumperi de la firme, care aparent au sisteme de calitate. Nu mai e normal să crești și să tai un porc, normal e să cumperi carne modificată genetic. Vedeți schimbările? Cine a rezistat cel mai bine normalizării acesteia, dacă nu cei fără TV?

Ce e normal? Putem vorbi de un normal general acceptat în zilele noastre? Mai medităm și mâine.

[Copyright © 2013 Teofil Gavril. Acest articol a apărut iniţial pe site-ul autorului – www.filedinjurnal.ro (Cu Dumnezeu în fiecare zi). Teofil Gavril este consilier creştin şi trainer la Asociaţia Consilierilor Creştini din România. Poate fi contactat prin e-mail la adresa [email protected] sau telefonic la numărul 0744201601.]

Cele mai recente resurse creștine scrise

Călătoria - Seria Moștenirea Râului Străvechi - vol. 3 - roman creștin
Există povești care nu doar se citesc, ci se trăiesc. Cărți care nu se închid odată cu ultima pagină, pentru că ele continuă în inimă. Un astfel de roman este „Călătoria – Seria Moștenirea Râului Stră... Citeste mai mult >>
„Ce îți promit”, roman istoric creștin plin de speranță și har
Uneori, cele mai frumoase povești nu sunt doar despre iubire, ci despre credința care rezistă în mijlocul furtunii. Despre promisiuni care trec peste generații, și despre inimile care se agață de năde... Citeste mai mult >>
„Ce am lăsat pentru tine”, roman istoric creștin care atinge sufletul
Există cărți care nu se citesc doar cu ochii, ci mai ales cu inima. Unele povești se strecoară adânc în suflet și lasă o amprentă care nu se șterge ușor. Așa este și romanul „Ce am lăsat pentru tine”,... Citeste mai mult >>
Jurnal creștin, o călătorie a inimii alături de Dumnezeu
 Trăim într-o lume grăbită, în care liniștea pare tot mai greu de găsit. Totuși, există momente în care inima noastră tânjește după un loc sigur, un colț unde putem să ne așternem gândurile, rugă... Citeste mai mult >>
Biblia pentru copii din 1992, o carte care a crescut generații de credincioși
Există cărți care nu îmbătrânesc niciodată. Păstrate cu grijă pe rafturi, răsfoite cu emoție și dăruite din generație în generație, ele continuă să lumineze sufletele celor care le ating. Așa este și... Citeste mai mult >>
Biblia albastră pentru copii – prima carte de credință
 Există daruri care nu se măsoară în lucruri, ci în lumină. Pentru un copil, Biblia albastră pentru copii nu este doar o carte frumos ilustrată, este o poartă spre iubirea lui Dumnezeu, o chemare... Citeste mai mult >>
Jamie Ogle și cărțile creștine care îți ating inima imediat
Jamie Ogle este unul dintre autorii creștini traduși recent la editura Maranatha, iar cărțile sale reușesc să creeze o punte sinceră între emoție, credință și vindecare. Dacă îți dorești o lectură car... Citeste mai mult >>
Denise Hunter – povești creștine despre iubire și speranță
Într-o lume în care literatura romantică adesea alunecă spre superficial, Denise Hunter reușește să păstreze viu un gen profund și autentic: romanul creștin. Prin povești încărcate de emoție, speranță... Citeste mai mult >>
Cărți creștine care inspiră și transformă vieți
Trăim într-o lume în care ritmul este tot mai alert, iar provocările vieții de zi cu zi pot duce la epuizare, îndoială sau chiar pierderea direcției spirituale. În acest context, cărțile creștine... Citeste mai mult >>
Romane crestine care ating inima
Într-o lume tot mai grăbită, sufletul omului caută sens, pace și speranță. Romanele crestine sunt acele povești care ne amintesc că dragostea, iertarea și credința rămân cele mai puternice forțe ale v... Citeste mai mult >>