Blesteme autoimpuse

   Jack a spus soţiei sale 'Mi-e silă de modul în care serveşti mâncarea!' - prin aceste cuvinte el atrăgând în mod inconştient asupra lui un blestem al indigestiei care a continuat să-l chinuie toată viaţa.

   Cu acest exemplu în minte, vom examina în amănunt întreg domeniul al blestemelor autoimpuse. Este de importanţă vitală pentru toţi cei preocupaţi de bunăstarea lor personală. Domeniul acesta descrie în mod unic puterea înfricoşătoare a cuvintelor pe care le spunem despre noi înşine. Deseori ele sunt asemeni unui bumerang care vine înapoi în zbor pentru a-l lovi pe cel care le-a rostit. Isus rosteşte o avertizare solemnă despre pericolul cuvintelor rostite în mod nechibzuit

   'Vă spun că în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.'

    Isus Se concentează aici asupra CUVINTELOR NEFOLOSITOARE care sunt cuvinte rostite în mod nechibzuit, fără premeditare. Deseori când o persoană spune ceva caraghios sau negativ despre ea însăşi, se scuză apoi prin cuvintele 'Dar nu am vorbit serios!'. Şi totuşi, tocmai cu privire la cuvintele de acest gen, pe care oamenii nu le rostesc 'serios' ne avertizează Isus. Faptul că vorbitorul 'nu vorbeşte serios', nu le reduce, şi nici nu le anulează efectul în vreun fel, dar nici nu-l eliberează de responsabilitate pe vorbitor.

   În Proverbe 6.2, Solomon avertizează o persoană care în mod neînţelept se oferă garant pentru aproapele său

   'Dacă eşti legat prin făgăduinţa gurii tale, dacă eşti prins de cuvintele gurii tale...'

   Putem fi prinşi foarte uşor într-o capcană de acest fel fără să ne dăm seama, dar pentru a scăpa din ea este nevoie de aplicarea conştientă a principiilor biblice. Trebuie să ne amintim că Dumnezeu ia cuvintele gurii noastre în serios chiar şi când noi înşine nu o facem. Marcu 14.66-72 relatează episodul în care, în mcurtea marelui preot, Petru a negat de trei ori faptul că nu era un ucenic al Domnului Isus. A treia oară, pentru a-şi întări lepădarea el a început să blesteme şi să se jure. Cu alte cuvinte el a invocat un blestem asupra lui.. Petru a fost imediat cuprins de remuşcare dar chiar şi aşa, e îndoielnic faptul că el a înţeles deplina implicaţie a propriilor cuvinte. Trei zile mai târziu, la mormântul gol, îngerii le spun femeilor 'Dar duceţi-vă şi spuneţi ucenicilui Lui, şi lui Petru, că merge înaintea voastră în Galileea.' Petru nu mai era considerat unul din ucenici. Prin propriile cuvinte el renunţase la poziţia de ucenic al lui Isus.

   Mai târziu, Ioan 21.15-17 relatează episodul de la Marea Galileii când Isus deschide cu bunătate calea spre Petru ca să-şi recâştige poziţia de ucenic. L-a întrebat de trei ori pe Petru 'Mă iubeşti?' Petru răspunde de trei ori afirmativ dar era mâhnit pentru că Isus l-a întrebat de trei ori. El nu şi-a dat seama că în felul acesta Isus îl conducea spre revocarea lepădării lui anterioare. Pentru fiecare mărturisire greşită pe care a făcut-o, acum făcea mărturisirea corectă. Pe această bază el a fost reabilitat ca ucenic.

   Modul în care Isus S-a ocupat de Petru stabileşte un model pentru toţi cei care au nevoie să fie eliberaţi din capcana unei mărturisiri greşite. Sunt trei paşi succesivi POCĂINŢĂ - REVOCARE - ÎNLOCUIRE. În primul rând, trebuie să recunoaştem că am făcut o mărturisire mincinoasă si să ne pocăim de ea. Apoi trebuie să o revocăm adică să anulăm tot ce am spus greşit. ÎN AL TREILEA RÂND, TREBUIE SĂ ÎNLOCUIM MĂRTURISIREA GREŞITĂ CU CEA ADEVĂRATĂ. ACEŞTI TREI PAŞI FĂCUŢI CU CREDINŢĂ, NE VOR ELIBERA DIN CAPCANĂ.