Fericirea lui Matias - Lupta (II)

A doua parte - Lupta

Matias alese ultima banca, undeva lângă un stâlp. Nu vroia să ridice deloc ochii, era mult prea mândru pentru aceasta. Melodia îi răsuna în inimă..
Undeva în faţă, cineva facea o chemare, o chemare pentru Isus. Era timpul să ia o hotărâre.

- 14, 15, 16 ! Băiete du-te şi tu!

Un om plin de energie radia de fericire uitându-se în faţă şi număra oamenii care urcau spre podiumul unde se afla predicatorul.

- Du-te tu! Spuse Matias.

Şi cu paşi hotărâţi ieşi afară din local foarte supărat. Îşi şterse lacrimile de pe obraz rapid şi ieşi pe poarta de unde intrase cu atâta sete pentru sufletul său. Nimeni din acel loc nu îi păsa de soarta lui; omul vesel de lângă el era prea ocupat să numere persoanele care se duceau în faţă, fără să observe că lângă el stătea un copil flămând şi murdar, care vroia să-şi astâmpere atât sufletul cât şi trupul.

- Hei, Matias!

Alex, un copil cu ochii mari se uita foarte nedumerit.

- Ai fost acolo? Întrebă micuţul Alex

- Eh.. toţi sunt la fel. N-au mâncare! adăugă Matias dorind să scape de micul rrom.

- Nu ai reuşit chiar nimic?

Matias se făcu nevazut. Nu avea chef să discute pe stomacul gol. Cu ochii ageri descoperi printre frunze, lângă un coş de gunoi, un rest de sandwich. Era tot ce putea să-şi dorească după foametea îndelungată.
În timp ce se bucura de 'sandwich', ochii lui urmăreau un bărbat cu o fetiţă de mână care ieşea din casa albă. Era omul care s-a uitat foarte atent la buzunarele lui când a ieşit din local.
În mintea lui Matias se înfiripă un gând de răzbunare şi cu foarte mult curaj fugi spre prietenii lui de stradă pentru a pune la punct următorea lor răzbunare.

- Haideţi, rapid! În timp ce îşi chema prietenii adunaţi lângă o bancă, Matias scotea micile 'arme' din tufişuri.

- Repede, repede! Micul Alex, cu o mână pe burtă şi una pe un băţ gros, îşi grăbea prietenii.

În jur de 15 băieţi, care mai de care mai murdar, având în mâini scânduri, pietre, şi bâte se furişau spre ieşirea parcului, sperând la o răzbunare perfectă.
Matias avea în ochi din nou lacrimi, iar în minte îi răsuna din nou chemarea făcută de predicator...
Va urma...