text Eseuri crestine

Tragedii si laude

de Mihai Pop
Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Mihai Pop

 

Era in februarie 2008, cand un tren avand in compunere cisterne cu benzina, nu multe la numar, doar 10, insa cu o cantitate de 550 de tone de benzina, ii luase foc locomotiva a doua, de la roata cum spun in jargon cei ce lucreaza la cailor ferate. Nici acum nu am inteles ce cauta o a doua locomotiva intr-un tren care nu necesita asa ceva. Mecanicii, in loc sa opreasca intr-o zona in care nu ar fi existat pericolul in caz de explozie a pierderii suplimentare de vieti omenesti si distrugeri materiale semnificative, au hotarat sa duca trenul in gara din Cristian. O idee foarte proasta. Locuind in cladirea garii, am privit cu groaza cum acesti oameni nepasatori si fara sa gandeasca ce fac, opresc trenul in statie, in loc sa-l fi oprit in camp deschis, dar cu un acces facil la masinile pompierilor. Locomotiva care incepuse sa arda scotea un fum identic ca la una cu aburi, arzand uleiul si motorina scurse pe peretii motorului si rezervorului ei din cauza etenseitatii proaste a conductelor. Exista pericolul inclusiv a exploziei motorinei din locomotiva care ardea.  O alta idee neinspirata care ar fi putut duce la o catastrofa a fost al unui mecanic, care incalcand toate normele SSI/SU ce prevad in primul rand dezlegarea locomotivei si indepartarea ei de vagoane, a deschis usile laterale unde ardea focul, oxigenul ce a patruns facand focul sa se inteteasca de cateva ori. O flacara de cativa metri se inalta din locomotiva.

 Familia mea era la circa 30 de metri de locul unei drame. Sotia mea linistita cantand cateva cantari crestine, gatea pentru mine si fiica mea. Am vrut sa ii spun sa fuga, dar dura prea mult, 30 de secunde sau mai mult ce puteau face diferenta intre viata si moarte. Am luat toate stingatoarele si pe moment acolo am devenit „expert” in manuirea lor. Nu ma intrebati de ce, dar am fost convins ca voi muri in aceea zi. In proportie de 60%. Asa simteam eu. Primul instinct cand am vazut ce se intampla a fost sa fug cat mai departe de posibil, stiind ca urmeaza probabil  o catastrofa. Cu trei ani inainte in Gugesti, judetul Vrancea s-a intamplat ceva asemanator, cu vagoane arzand si punand in pericol viata oamenilor... Si daca nu gresesc doi pompieri au fost atunci raniti grav, la explozia unui vagon.

 Nu stiu daca ma intelegeti, dar mi-a fost o frica teribila. Cea mai mare din toata viata mea... Faceam totul automat, nu mai gandeam, incercam doar sa elimin pericolulul. Un coleg care era de serviciu, mai in varsta decat mine, cu o functie mai importanta, cel putin in momentul acela ma intreba cumva cu nonsalant pe cine sa sune. I-am spus ca pe pompieri, evident. Si pe sefii nostri. Ma balbaiam speriat, in timp ce el nu reusea sa isi desprinda mainile din buzunar... a reusit sa-i cheme, si odata cu ei veneau la intelegere si televiziuniile in cautare de senzational bazat pe tragedia unor oameni.

 Apoi dupa ce pompierii fusesera chemati, singurul gand obsedant, total, singur(ul), care se repeta fara oprire in mintea mea, era: Cand vin pompierii? Cand vin pompierii? Nici acum nu stiu daca au venit dupa 10 minute sau doua ore. Timpul, vorba unui scriitor roman, nu mai avea rabdare. Totul se petrecea altfel.

 Se terminasera si stingatoarele din gara si de pe locomotive. Fusesera 12 si dintre ele vreo patru erau defecte. Am inceput sa umplu galeti cu apa de la robinetul din birou, chinuitoare momente. Intre timp dupa ce ii spusesem mecanicului vinovat de intetirea focului sa dezlege locomotiva, de vreo trei ori, cumva s-a mai linistit si a reusit in ciuda spaimei sa faca gestul necesar.

 Focul s-a stins. Au aparut si pompierii, si apoi si sefii nostri. Pompierii au mai dat cu apa pe peretii arsi ai motorului locomotivei, stingand caldura unui radiator urias. A urmat ceva de neimaginat: reprosuri ale conducerii: de ce am chemat pompierii, de ce locomotiva care ardea a fost dusa pana in acel punct care impiedica circulatia in continuare, ca si cum nimic nu se intamplase... Nu au existat macar banale multumiri, ci reprosuri, jigniri, dispret si ulterioare minciuni: nu a fost incendiu, ci un inceput de incediu. Dar atunci ce cautau trei televiziuni locale acolo afirmand ca toata comuna Cristian ar fi putut fi distrusa daca cele 550 de tone de benzina ar fi sarit in aer? La 100 de metri mai incolo locuia fostul sef al Apararii Civile din judetul Brasov, colonelul Cornel Chirila, expert in domeniul acesta tragic, si care imi spunea la un moment dat ca un singur vagon de benzina sa fi sarit in aer distrugea tot pe o raza de 300 de metri... Dar in gara, in tren erau 10 vagoane... Calculele vi le las dvs.

 Ideea care mi-am pus-o mereu a fost nu ca am scapat ieftin, ci mai degraba miraculos. Atunci cand m-am linistit, seara, cand am vorbit cu sotia mea de catastrofa ce putea sa se intample, m-a intrebat naiv: In acele momente te-ai rugat? Va spun ca exista momente cand nu te mai rogi. Cand timpul rugaciunii cu cuvinte a trecut. Daca esti un om, o femeie a rugaciunii, rugaciunea esti tu insuti, tu insati!  Nu mai este timp de a ingenunchia si solemn, relaxat, cucernic, sa iti indrepti gandurile spre Cer! Nu mai exista camaruta in care sa patrunzi si sa spui ce doresti!... Nu!...

 Insa mai mult decat orice am fost uimit, fermecat, incitat de ideea cantarilor sotiei mele. I-am spus ca probabil cantariile ei au facut in aceea zi plina de latenta distrugerii mai mult decat mine. Apoi cineva intr-o predica mi-a spus ca Dumnezeu locuieste in mijlocul laudelor lui Israel, a poporului Sau. (Ps.22:3). Si poate daca mai pot sa scriu, daca azi sunt tot aici nu e pentru ca totusi opt stingatoare au fost bune si doar patru cu defecte, ci pentru ca tot la 30 de metri in locuinta era si Dumnezeu!

Cele mai recente resurse creștine scrise

"Stânca lovită"
Categorie:  Viata de credinta  „Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu“ (Psalm 42:2). „Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut în zori de zi; sufletul m...
de Marga Buhus 07 mai 2025 Citeste mai mult >>
"Speranța binecuvântată"
Categorie:  Viata de credinta  Capitolul 1. Speranţa AdunăriiEdward Dennett   Ne propunem, cu voia Domnului, să tratăm în scrieri succesive tema venirii Domnului, cu even...
de Marga Buhus 07 mai 2025 Citeste mai mult >>
"Singurătatea sfinţitoare"
Categorie:  Viata de credinta  Singurătatea este unul din lucrurile cele mai importante pentru credincios, fiindcă atunci inima lui îşi reînnoieşte cunoaşterea Domnului Isus, singurul c...
de Marga Buhus 07 mai 2025 Citeste mai mult >>
"Separarea de lume"
Categorie:  Viata de credinta  Noul Testament ne învaţă în multe locuri că creştinul este mort faţă de lume; nu numai faţă de unele lucruri urâte din lume, dar faţă de lume în toate asp...
de Marga Buhus 07 mai 2025 Citeste mai mult >>
"Scrisoare cu privire la apostazie"
Categorie:  Viata de credinta  Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,Ziua apostaziei se apropie cu paşi repezi şi de asemenea ziua în care Domnul va veni să îi răpească pe cei ai Săi. Timpul...
de Marga Buhus 07 mai 2025 Citeste mai mult >>
"Să-L vezi pe Dumnezeu în toate"
Categorie:  Viata de credinta  Un ochi simplu şi o inimă de copil sunt daruri preţioase din partea lui Dumnezeu. Toţi credincioşii ar putea şi ar trebui să le aibă, însă, din nefericire...
de Marga Buhus 07 mai 2025 Citeste mai mult >>
"Rutina"
Categorie:  Viata de credinta  Oare nu am înlocuit noi deseori acţiunea plină de putere şi înviorătoare a Duhului Sfânt printr-o acţiune de rutină? Nu este acesta unul din motivele, pen...
de Marga Buhus 07 mai 2025 Citeste mai mult >>
"Războiul cu Amalec"
Categorie:  Viata de credinta  După ce au strâns pentru prima dată mana şi după ce au băut pentru prima dată din izvorul care curgea din stânca lovită, Israel a avut parte de ceva cu to...
de Marga Buhus 07 mai 2025 Citeste mai mult >>
"Venirea Domnului"
Categorie:  Viata de credinta  Gândul venirii în curând a Domnului nostru ne este cunoscut tuturor. Putem să-i mulţumim din inimă lui Dumnezeu, pentru că ne-a dăruit o nădejde vie. Acea...
de Marga Buhus 07 mai 2025 Citeste mai mult >>
"Aşteptarea creştinilor"
Categorie:  Viata de credinta  Noul Testament vorbeşte în diferite locuri despre aşteptarea creştinilor. Ce aşteptăm noi? Sau mai bine am întreba: Pe cine aşteptăm noi? Răspunsul nu est...
de Marga Buhus 07 mai 2025 Citeste mai mult >>
Vezi toate resursele creștine scrise