ORBIREA, sau ASCUNDEREA DUPA DEGET

ORBIREA, sau ASCUNDEREA DUPA DEGET

"Merge si-asa", trebuie inlocuit cu "Asa nu se mai poate." In lume exista o mai mare cerere de slujitori decat de sefi. Daca s-ar sti cat este de bine platit un rob, in timp "meseria" de sef ar disparea. Dar exista o orbire, o boala care se ia de la Sursa orbirii: altfel spus, cel rau. Avand multi robi, el si-i tine in slujba avand ochelari de sefi. Dar acesti ochelari sunt in mintea lor. Acolo locuieste orbirea. Resedinta de baza este mintea. Orbirea aceasta se transmite de la om la om prin simturi, bazandu-se pe firea omului, care se degradeaza continuu, de la Adam incoace. Firea are orbirea in ea, de cand Adam a ales sa nu-si mai asculte Stapanul. Si, pentru a scapa de deficienta de vedere, nu este destul ca omul sa foloseasca ochelarii faptelor bune, a religiozitatiii de suprafata. Folosindu-i, va deveni si mai orb. Pentruca-si mai acopera si vocea constiintei, care, chiar ragusita fiind, tot mai apuca sa sopteasca ceva, uneori cand este o oarecare liniste in interior. Miopia spirituala il face pe om sa nu vada departe. Vede, in cel mai bun caz, doar pana la mormant. Nu observa ca este observat de Cineva care, pare foarte departe, desi nu este departe de niciunul din noi. El, desi are o voce puternica, nu striga la noi, sau dupa noi. El vorbeste linistit. El nu "porunceste". In tara Lui nici nu se stie de sclavi, fiindca El are numai fii si fiice, copii care-L iubesc, desi uneori nu reusesc sa-L inteleaga. E greseala lor ca incearca sa faca asa ceva. Sa-L intelegi pe El si lucrarile Lui! Putem sa ne apucam de ceva mai bun de facut. De exemplu sa vedem oamenii de langa noi. Aceasta este prima surpriza pentru cel care se apropie de Domnul. Sa constate ca mai exista si alti oameni pe pamant. Ca nu este el singurul copil al Tatalui. Si apropierea de Domnul este o necesitate a duhului, a omului de fapt. Dar apropierea nu se face prin minte, fiindca este clar ca acolo locuieste orbirea, iar produsele mintii nu pot fi altfel decat producatorul. Sufera si ele de orbire. Pentru o apropiere de Domnul trebuie intai apropierea de cel in nevoie. Dar o apropiere bazata pe nevoile omului, nu motivata de faptul ca Domnul vede ce fac si, sigur imi va da o rasplata, care bineanteles ca va fi una mare de tot...Altii IL cauta pe Domnul in carti concepute bineanteles tot de mintea omeneasca. Fiindca orbirea a ajuns si doctor oftalmolog. Cei carora li se pare ca nu vad chiar asa de bine cum vedeau odata, vin sa se trateze. Si primesc sfaturi verificate in anii de zile acumulati intr-un cuvant numit experienta. Nu trebuie insa mers la Cel care a produs primii ochi, la Cel care i-a si conceput si care este de fapt si Singurul care ii poate repara. Nu, fiindca El are tarife mult prea mari, si chiar s-a auzit ca El nu face lucru de mantuiala. El da innoirea mintii cu o conditia: sa fie ascultat toata viata. Cere o viata de dependenta totala pentru o vedere clara. Si acest pret il cere de la cel care intai isi preda controlul vietii in mana Lui. Si controlul se face prin duhul omului, nu prin minte. Se produce o reparare a mintii care este constanta si deja se stie ca piesele de schimb nu se dau toate deodata. Ele se primesc treptat, in functie de cat de bine isi ia omul tratamentul. In functie de cat de mult asculta omul de Doctor. Si asa, in timp omul ajunge sa vada cum vede si El, avand acelasi tip de vedere. Realizeaza cat de efemere sunt functiile, sau mai bine spus rangurile omenesti. Si cat de lipsite de satisfactie sunt pentru sufletul omului, pentru calitatea vietii lui interioare. Atunci de-abia realizeaza ca a confundat binele trupului cu binele sufletului. Confortul cu pacea sufletului. Si intelege cat de bine a procedat El cand a hotarat ca lucrurile care sunt cu adevarat de pret, sa nu poata fi produse pe pamant si nici sa nu poata sa fie comercializate. Fiindca am auzit ca, intradevar, la magazin poti sa mergi cu portofelul plin si sa iesi cu plasa plina si cu destui bani ramasi in buzunar si totusi mania pe care o aveai cand ai pasit inauntru, o ai si cand pasesti afara. Ea nu a disparut. A crescut poate asa-zisul nivel de trai. Sau mai adaugat cateva lucruri la proprietatile deja existente, dar sufletul poate fi si mai gol, daca banii dati au fost obtinuti intr-un fel necinstit.
Deja se stie, ca nu exista magazine din care sa poti cumpara pace,sau bucurie sau alte lucruri care constituie adevaratul mobilier interior, lucruri care dau adevarata calitate a vietii. Exista inca cel care orbeste lumea, care ofera celui care il crede, satisfactii de mana doua. Cu bucurii Made in Terra, fabricate pe pamant, dar ele, desi sunt reale, sunt efemere, tin foarte putin, fiind doar pentru zilele bune. Victoria echipei preferate, sau o suma mare primita uneori etc., produc bucurie. Dar cel rau are grija ca omului sa-i fie reliefate numai cantitatile de bani si de lucruri aflate in posesia celor avuti, nu si chinurile interioare prin care trec. Starile care sunt la fel de reale ca si bancnotele, dar care nu sunt la fel de vizibile, care nu pot fi aratate. Oare de ce nu se inventeaza aparate care sa vizualizeze durerile avute in urma unui pacat, si pe care sa le poata simti si privitorul. La televizor, omul vede aparentele , dar nu si ce se afla in spatele lor. Intr-un fel, se poate spune, ca lumea actuala, este o lume a ambalajelor frumoase, sub care se ascund multe gunoaie conservate pentru a nu mirosi prea tare. Dar uneori mai rabufnesc anumite trairi si omul vede, ce se ascunde de fapt in spatele frumosului cosmetizat cu talent.





De fapt ascunderea dupa deget, se poate spune, ca este un sport aproape mondial. Oameni care se dau drept altii, care arata altora doar imaginile lor, in timp ce ei, cei reali sufera in ascuns de multe boli sufletesti, aratand in acest timp, celor din exterior, zambete de fericire.
Exista in om lupta aceasta interioara intre dorinta de schimbare, de innoire si constientizarea faptului ca aceasta schimbare, numita in Biblie pocainta, este ceva costisitor...prea costisitor. Si sunt oameni care traiesc cu mentalitatea ca, daca atatia ani s-a putut asa, se va putea in continuare tot asa. Dureri, purtate sub zambetele fortate, ascunse de cuvinte frumoase, despre calitatea deosebita a vietii, in locul unei marturisiri eliberatoare facuta Celui care da pacea, si o da cu mana larga, fiindca are de unde. Trebuie ca in cer exista o anumita dezamagire, cand se observa cata cantitate de bucurie , sau liniste sufleteasca sunt disponibile acolo, in timp ce omul de pe pamant, nu apeleaza la aceste rezerve, desi traieste chinuit zi de zi. Traim apasati, fiind aproape de comori, de valori reale, care stau atat de aproape de noi, si din care unii nu vor avea nimic, tocmai pentruca traiesc asa cum vor ei; acesta insa, nu inseamna ca au si o viata asa cum le-ar placea sa fie.
In spatele degetului numai un "urias" se poate ascunde...Urias in imaginatia lui, fiindca supraevaluarea si subevaluarea, sunt caracteristicile omului care traieste zi de zi intr-o lume aproximativa, lumea fara standarde, fara unitati de masura verificate. Lume in care concediile si recuperarile sunt mai folosite decat zilele de munca.
Orbirea, am auzit ca ar exista undeva, dar nu in lumea noastra...Fiindca desi se vorbeste despre ea, nu a vazut-o nimeni. Asa ca nu exista. De aceea si rezista.