Închisoarea dorinţei

Povara nemulţumirii

Domnul este Păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic  (sau: nu-mi mai doresc nimic) (Psalmul 23.1)

   Vino cu mine la cea mai mare închisoare din lume. Stabilimentul are  mai mulţi locatari decât câte paturi ar fi avut nevoie pentru ei. Mai mulţi deţinuţi decât farfurii le-ar trebui. Mai mulţi rezidenţi decât resurse ar fi necesare. Vino cu mine la închisoarea cu regimul cel mai opresiv din lume. Întreabă-i numai pe deţinuţi; îţi vor spune. Sunt epuizaţi de muncă şi subnutriţie. Zidurile între care sunt închişi sunt goale şi paturile reci. Nu există închisoare mai aglomerată, cu un regim de detenţie mai sever şi, mai ales, în care majoritatea covârşitoare a deţinuţilor să fie închişi pe viaţă. Cei mai mulţui nu mai ies din ea niciodată. Nu mai sunt eliberaţi niciodată. Ei ispăşesc o condamnare pe viaţă în această închisoare supraaglomerată şi subaprovizionată.

   Numele închisorii? Îl vei vedea deasupra intrării. Pe un suport semicircular deasupra porţii sunt fixate şapte litere de fier turnat, şi cuvântul pe care îl formează este numele închisorii:

   D- O- R -I -N- Ţ -Ă

   Închisoarea celor care-şi doresc. Pe deţinuţi i-ai văzut. Ceea ce le e comun tuturor e că "doresc". Doresc ceva. Doresc ceva mai mare. Mai frumos. Mai repede. Mai fin. Doresc.

   De observat însă că ei nu-şi doresc multe lucruri. Nu-şi doresc decât unul singur. O slujbă nouă. O maşină nouă. O casă nouă. Un partener de viaţă nou. Nu-şi doresc multe lucruri. Doar unul singur. Îşi spun că atunci când vor avea acel "singur" lucru, vor fi fericiţi şi vor părăsi închisoarea. Şi au dreptate - sunt fericiţi şi chiar părăsesc închisoarea. Dar se va întâmpla inevitabilul. Mirosul de maşină nouă dispare. Slujba nouă devine rutină. Vecinii îşi cumpără televizor cu diagonala mai mare. Noul partener de viaţă are anumite obiceiuri. Exaltarea de la început dispare şi, nici n-apuci să-ţi dai bine seama, până când fostul puşcăriaş recidivează şi ajunge din nou în închisoare.

   Tu eşti în închisoare? Eşti, dacă te simţi mai bine când ai mai mult, şi mai rău când ai mai puţin. Eşti, dacă de fericire nu te desparte decât cumpărarea unui lucru pe care ţi-l doreşti, sau o promovare în funcţie, sau un premiu, sau o operaţie estetică. Dacă fericirea ta stă în ceva ce depozitezi, conduci, bei sau mănânci, recunoaşte, te afli în închisoare, în închisoarea celor care-şi doresc. Asta e vestea proastă! Vestea bună este că ai un vizitator. Şi vizitatorul tău are un mesaj care te poate elibera pe cuvânt de onoare. Du-te la vorbitor. Ia loc pe scaun şi priveşte peste masă la psalmistul David. El se apropie mai mult şi se apleacă spre tine ca să fie sigur că-l auzi. "Am să-ţi spun un secret", şopteşte el, "secretul mulţumirii: Domnul este păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic."

   David a găsit păşunea unde nemulţumirea se stinge. Este ca şi cum ar spune, "Ceea ce am eu în Dumnezeu este mai mult şi mai mare decât ceea ce am în viaţă". Crezi că şi noi doi am putea învăţa să spunem acelaşi lucru?

   Gândeşte-te pentru un moment la lucrurile pe care le ai.

   Tot ce ai nu este al tău. Întreabă pe orice medic legist. Întreabă pe orice îmbălsămător. Întreabă pe orice patron al unei firme de servicii funerare. Nimeni nu ia nimic cu el. Când unul dintre cei mai boogaţi oameni din istorie, J. D. RocKeffeller, a murit, contabilului lui a fost întrebat: "Cât a lăsat John D.?"  Răspunsul contabilului? "Totul!" "Cum a ieşit gol din pântecele mamei sale, din care a venit, aşa se întoarce, şi nu poate să ia nimic în mână din toată osteneala lui" (Eclesiastul 5.15). Toate acele posesiuni - nu sunt ale tale! Şi mai vrei să ştii ceva în legătură cu ele? Ele nu sunt tu. Cine eşti tu nu are nimic de a face cu hainele pe care le îmbraci sau cu maşina pe care o conduci. Isus a spus, "Viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui" (Luca 12.15). Cerul nu te cunoaşte ca şi omul cu costumul frumos, femeia cu casă mare, copilul cu bicicleta nouă. Cerul îţi cunoaşte inima! "Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă" (1 Samuel 16.7). Când Dumnezeu se gândeşte la tine, probabil vei vedea mila ta, dedicarea ta, bunătatea sau judecata ta înţeleaptă, însă în mod sigur nu se gândeşte la lucrurile tale.

   Şi când tu te gândeşti la tine, ar trebui să faci la fel. Defineşte-te prin prisma a ceea ce deţii, şi te vei simţi bine când vei avea multe şi rău când nu vei avea. Suntem mulţumiţi atunci când putem spune sincer, împreună cu Pavel, "M-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc. Ştiu să trăiesc smerit, şi ştiu să trăiesc în belşug" (Filipeni 4.11-12)

   Pot să mă amestec puţin în viaţa ta? Care este lucrul care te împiedică să fii bucuros? Cum completezi spaţiul liber care urmează? "Voi fi fericit când......."? Când voi fi vindecat. Când voi fi singur. Când voi fi bogat. Cum închei afirmaţia de mai sus? Acum, gândindu-te bine la cum ai completat răspunde la următoarea întrebare. Dacă corabia pe care o aştepţi nu mai apare niciodată la orizont, dacă visele nu ţi se împlinesc, dacă situaţia nu se schimbă, poţi fi fericit? Dacă răspunsul este nu, atunci te afli în celula rece a nemulţumirii. Eşti în închisoare. Şi ai nevoie să ştii ce ai în Păstorul tău. Ai un Dumnezeu care te aude, puterea dragostei Lui în spatele tău, Duhul Sfânt în tine, şi tot cerul deasupra ta. Dacă Îl ai pe Păstor, ai har pentru fiecare păcat, călăuzire la fiecare răscruce, o lumânare pentru fiecare colţ şi o ancoră în fiecare furtună. Ai tot ce ai nevoie. Şi uită-te la poziţia ta. De ce să te zbaţi să câştigi prestigiu şi putere? Oare nu eşti deja un privilegiat să fii parte a celei mai mari lucrări din istorie?

   Potrivit lui Russ Blowers, eşti. Cu toţi suntem. Russ este un slujitor al Domnului din Indianapolis. La o întâlnire a Rotary Club, ştiind că va fi întrebat care îi este profesia, a hotărât să spună mai mult decât "Sunt predicator." Iată care a fost răspunsul lui:

   "Mă numesc Russ Blowers. Lucrez la o companie multinaţioanlă. Avem sucursale în toate ţările din lume. Avem reprezentanţi în aproape fiecare parlament şi consiliu de conducere din lume. Domeniul nostru de acticvitate îl constituie motivarea oamenilor şi schimbarea comportamentului lor. Avem spitale, puncte de distribuire a alimentelor, centre pentru consiliere în crize determinate de sarcină, universităţi, edituri, sanatorii. Ne îngrijim de clienţii noştri de la naştere până la moarte. Oferim asigurări pe viaţă împotriva incendiului. Facem transplanturi spirituale de inimă. Acţionarul nostru unic deţine întregul fond locativ de pe suprafaţa pământului plus o mulţime de galaxii şi constelaţii. El cunoaşte totul şi locuieşte peste tot. Produsele pe care le oferim sunt gratuite. (Nimeni nu are suficienţi bani a le cumpăra.) Preşedintele consiliului nostru de administraţie s-a născut într-un sat, a lucrat ca tâmplar, nu a avut o casă a Lui, nu a fost înţeles de cei din familia Lui, a fost urât de duşmanii Lui, a umblat pe apă, a fost condamnbat la moarte fără să fie judecat, şi a înviat din morţi. Vorbesc cu El în fiacare zi."

   Dacă poţi spune şi tu la fel, nu ai motiv să fii mulţumit?

(Şşşşşş. Ai auzit ceva? Eu cred că am auzit. Nu sunt sigur... dar cred că am auzit cum se deschide uşa unei închisori.)