text Eseuri crestine

Trezeste-te parinte, trezeste-te tata si mama!

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Simion Ioanas

Trezeste-te parinte, trezeste-te tata si mama!

Problema de astazi ca si parinte, este responsabilitatea si atributele care mi le asum cand Dumnezeu ma binecuvinteaza cu copii.
Copiii au nevoie de educatie, de valori, de suport material, de timpul nostru ca si parinti, de sprijin moral si spiritual.
Cei mai multi astazi fac copii, insa pe urma nu-si asuma responsabilitatile care revin calitatii de parinte. Copiii acestia maine vor fi o problema pentru familiile lor, pentru societate, pentru biserica si chiar proprii lor dusmani.
Si cand te gandesti ca totul a pornit de la un parinte iresponsabil.
Multi se lauda ca ei fac lucrarea Domnului si pe de alta parte isi neglijeaza responsabilitatea si atributiile de parinte, isi neglijeaza sotia sau sotul. Asta nu-i lucrarea Domnului dragii mei, lucrarea Domnului este in primul rand sa ai grija de familia ta, ca daca nu esti mai rau ca un pagan, asta ne spune Scriptura. Responsabiliatatea ta ca si parinte nu-i sa faci multi bani, e sa-ti educi copiii, sa le dai valori, sa te joci cu ei, sa petreci timp cu ei, sa le prezinti intelepciunea lui Dumnezeu pentru ca la momentul oportun "sa umble pe picioarele lor" in viata.
Marea plaga a bisericilor neoprotestante (si nu numai) astazi, este materialismul, am ajuns si noi sa credem ca Raiul e pe acest pamant si noi ni-l vom construi. Nu-i adevarat, diavolul ne minte.Raiul il construieste Hristos pentru noi, S-a dus sa ne pregateasca un locas. Daca e vreun rai pe pamant acela trebuie sa fie in interiorul nostru, in sufletul nostru, doar partea spirituala din noi ne insoteste dincolo, cat de curand.
Parintii si-au lasat copiii in "voia sortii", ca sa alerge dupa bani multi, masini, case, extravaganta, totul in detrimentul cresterii copiilor lor. Pe copiii nostri ii creste televizorul, ii educa strada, mai tarziu isi petrec timpul la chefuri, prin baruri ectc, asta deoarece nu ne mai facem treaba de parinti, nu ne mai cunoastem responsabilitatile si atributiile date noua de Dumnezeu.
Mai tarziu toti realizeaza ca-i prea tarziu, atunci cand copilul ajunge un degenerat, un muribund cu droguri si alcool in sange, un paria al societatii fara familie sau cu familia destramata, atunci vedem ca masina luxoasa, casa frumoasa, extravaganta care ne-am asigurat-o, toate nu mai valoareaza nimic, pentru ca noi am pus valoare pe ce era fara valoare si am dispretuit sufletele copiilor de langa noi, care erau cele mai de pret si valoarea inestimabila pusa in bratele noastre de Dumnezeu.
Lumea fara Dumnezeu alearga astazi dupa materialism, este o lume a fariseismului, o lume unde fiecare alearga dupa materialism, pozeaza a fericiti, insa de fapt inauntrul lor sunt goi si disperati.
Oare de ce noi crestinii neoprotestanti care ne-am pus nadejdea in Hristos sa ne potrivim chipului acestui veac? De ce sa ne intoarcem la goliciune si la disperare, cand langa Domnul e implinire, pace, fericire?
Oare chiar a venit satana si la noi si ne-a pus inainte bogatiile lumii si ne-a momit ca daca ne inchinam lui sunt toate ale noastre?
E o minciuna dragilor, toate cele materiale raman de noi aici, goi am venit si goi plecam din lumea aceasta, pe deasupra intr-o zi pamantul cu ce este pe el va arde cu trosnet.
Atunci totusi ce ne-a facut sa ne schimbam valorile, ce ne-a facut sa renuntam la sufletele copiilor nostrii pentru cativa arginti?
Probabil impietrirea inimii, probabil nepocainta cu care ne-am obisnuit, probabil invatatorii astia mincinosi care invata de la amvoanele bisericilor ca sanatatea si bogatia "vesnica" pe acest pamant, prosperitatea, sunt dovada credinciosiei fata de Dumnezeu si a adevaratei spiritualitati. Niste "gogosi" vandute de satana prin mesagerii lui si totusi atat de gustoase si apreciate pentru cei mai multi.
Mai avem o singura sansa!
Sansa noastra este intoarcerea la Domnul, la dragostea dintai, intoarcerea la Scriptura, pocainta sincera si trairea in sfintenie. Atunci ne vom intoarce de la gunoaiele acestei lumi la copiii nostri daruiti de Dumnezeu, atunci vom realiza ce onoare ne-a facut Dumnezeu daruindu-ne copii, atunci vom recunoaste cu adevarat ca pentru o vreme Dumnezeu ne-a facut misionari si lucratori in casele noastre si ca ne-a facut onoarea de-a fi administratori de suflete.
Trezeste-te tata si mama crestina, trezeste-te parinte, inapoi la Cartea vietii, asta deoarece suntem din Dumnezeu, asta deoarece Dumnezeu ne va chema la judecata in ziua aceea mareata, asta deoarece dorim ca in corturile ceresti sa fim si noi, sa fie si copiii nostri, sa fie si copiii copiilor nostri. Amin.
Simion Ioanas

Cele mai recente resurse creștine scrise

Viața în Hristos
În clipe grele când eramȘi ajutor eu nu aveam,Munceam mereu și tot strângeam,Ca lipsuri eu să nu mai am.Dar lipsuri, griji erau destuleȘi buzunarele tot nule,Nu înțelegeam de ce-mi e frică,De ce în to... Citeste mai mult >>
Inimă dăruită
Inimă dăruităCe fericire dulce, ce rai ai pus în ea?În inima mea Doamne, în inimioara mea?Atâta m-am schimbat de când Te-am cunoscutMereu îmi vine Doamne să Îți vorbesc, să-Ti cânt.Ce bucurie Doamne m... Citeste mai mult >>
Mormântu-i poarta către ceruri
Mormântu-i poarta către ceruri, un prag de taină sfânt,Lăsând în urmă greul firii, și trupul de pământ,Nu este beznă fără capăt, nici un sfârșit amar,Ci trecerea spre slava mare, prin jertfă și prin h... Citeste mai mult >>
Am cerut ca să fiu aur
Am cerut ca să fiu aur, dar n-am vrut să fiu topit,Am cerut o strălucire, fără să fiu șlefuit,Am cerut și-o răsplătire, fără ca să gust ocară,Nu am vrut să știu prigoana, am cerut calea ușoară.​Am voi... Citeste mai mult >>
Râvna după daruri multe
Râvna după daruri multe, fără pic de-nțelepciune,Este astăzi arătată, de creștini cu mare nume,Toți ar vrea să fie lideri, cu o voce-n strălucire,Dar în pieptul lor e ură, nu un cer plin de iubire.​Mu... Citeste mai mult >>
Trădarea durerii și ruga de seară
​Trădarea durerii și ruga de seară,Sunt umbre ce-apasă pe umeri povară,În lupta aprinsă, sub măslinii cei triști,Se-ntreabă iubirea: „Tu încă exiști?”​Sub bolta de stele ce par înghețate,S-au strâns a... Citeste mai mult >>
Pași pe calea mântuirii
Pași pe calea mântuirii-n sus mă poartă zi de zi,Pe un drum plin de durere, și prin văi și prin pustii,Dar eu știu că mâna sfântă, ea mă ține neclintit,Mă ridică din cădere, să nu fiu un rătăcit.Când... Citeste mai mult >>
În veacuri vechi
În veacuri vechi, prin încercare,Au mers creștinii pe pământ,Și-n focul greu al suferinței,Făceau doar voia celui sfânt.Când lumea-ntreagă obosise,Și valuri grele doar loveau,Credința lor era lumina,P... Citeste mai mult >>
În zori de Paște sfânt
În zori de Paște sfânt, un clopot iar răsună,Sub cerul cel deschis, lumină se adună,Cu inimi pline stăm, chemați la sfânt altar,Căci Domnul ne primește, prin harul Său în dar.​La masa pregătită, cu pâ... Citeste mai mult >>
Privesc spre dealu-n sânge
Privesc spre dealu-n sânge, unde s-a dat o luptă,Să rupă legătura de moarte ce-a fost ruptă,Acolo, în tăcere, un Miel a fost jertfit,Ca omul de păcate să fie izbăvit.​El n-a scos un cuvânt, când rana... Citeste mai mult >>