Restaurarea

Orice cădere întrerupe părtăşia cu Domnul Isus şi întristeaza pe Duhul Sfânt. Duhul Sfânt lucrează în noi ca să ne trezească, să ne convingă de păcat şi să ne facă să ne judecăm singuri. Dumnezeu se poate sluji de diferite mijloace ca să lucreze în noi convingerea că am păcătuit: Cuvântul, lucrarea unui frate, încercarea etc. L a lucrarea Duhului Sfânt se adaugă de asemeni mijlocirea Domnului Isus Hristos:

'Dar dacă cineva a pacătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos cel neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre. '

Nu noi suntem aceia care-L rugăm să mijlocească în favoarea noastră. El o face cu de la Sine putere, din pricina iubirii Sale neschimbate. Numai după mijlocirea Lui personală, Dumnezeu declanşează prin Duhul Său Sfânt, pocăinţa în noi, ne face să ne cerem iertare şi astfel este lucrata restaurarea noastră.

POCĂINŢA - METANOIS, însemnează schimbarea minţii. Ea este judecata de sine şi a faptelor din trecut, în lumina lui Dumnezeu. Cel vinovat recunoaşte în inima sa că a făcut rău şi o spune în mod deschis. Din pricina aceasta, pocăinţa si mărturisirea sunt legate şi sunt la fel de necesare pentru restaurarea sufletului. Făra ele părtăşia cu Dumnezeu nu poate fi restabilită.

'Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte... '

Dumnezeu deci, cere RECUNOAŞTERE şi nu nişte rugăciuni-rituale sau aşa zise penitenţe administrate de slujitorii religioşi.

Pocăinţa este caracterizată prin simţământul adânc, sincer şi dureros că, prin păcatul nostru am insultat pe Dumnezeu Însuşi şi am nesocotit sfinţenia şi slava Sa. Nu trebuie sa ne mulţumim cu un simţământ superficial de vinovăţie. Poate că, în privinţa aceasta, nu este nimic care să împitrească inima atât de mult ca obiceiul de a marturisi pacatul fără a-l simti, fără a-i simţi gravitatea. Nu ne va carcateriza o astfel de uşurătate atâta vreme cât ne amintim ca Dumnezeu a trebuit să lovească pe Prea Iubitul Său şi să-L părăsească pe cruce din pricina păcatelor noastre ('... la Tine este IERTARE, CA SĂ FII DE TEMUT' Psalmul 130.4).

În ce priveşte mărturisirea ea trebuie să fie precisă şi să spună păcatului pe nume. Este de asemenea important de a cerceta cu grijă în sfânta prezenţă a lui Dumnezeu de unde a pornit păcatul sau ce anume l-a cauzat pentru ca să fie judecat nu numai rezultatul lui dar chiar şi rădăcina răului şi în felul acesta sa se lucreze în suflet un proces launtric şi trainic. Trebuie ca să fim bine de acord cu Dumnezeu în ce priveste răul şi ca să capătăm o groaza sfântă de la el. Când am făcut cuiva rău va trebui de asemeni să îi mărturisim lui, personal. Poate de asemeni să fie o mărturisire a păcatelor din partea amândoura.

Credinciosul care se pocăieşte şi-şi mărturiseşte greşeala, poate să fie sigur de o iertare imediată şi totală din partea lui Dumnezeu:

'Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire'.

Prin iertarea Sa, Dumnezeu ne eliberează de orice vinovăţie. Curăţirea scoate pata făcută de păcat. Dumnezeu este drept lucrând în felul acesta, pentru că sângele Domnului Hristos a făcut ispăşirea pentru noi:

'... sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat... El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre. '

Jertfa Domnului Hristos este mai presus de orice, aceea care face posibilă iertarea şi restaurarea.