Spălarea picioarelor.

   Spalarea picioarelor. De ce Isus a trebuit sa Se scoale de la masa? De ce Isus a spalat picioarele ucenicilor Sai? De ce Isus ca sa poata spala picioarele ucenicilor Lui, a trebuit sa Se dezbrace de hainele Lui, si sa Se incinga cu un stergar? De ce Isus a trebuit sa ia un lighean, pe care El sa il umple, si in care El sa le spele picioarele? De ce Isus cu stergarul cu care era incins, a trebuit sa stearga picioarele spalate? Era Invatatorul si Domnul! Ce a vrut Isus sa sadeasca in inima ucenicilor, in inima viitorilor invatatori?

   Da, avea statut de Invatator, si de Domn, si cu toate astea, Isus Se dezbraca de hainele Lui. E foarte bine ca esti un om cu studii, e bine ca esti un om mare in societate, e bine ca esti privit ca unul care are un cuvant greu de spus, dar asta nu e totul si nu este deajuns. Si Isus, a fost cu mult mai mult decat atat, si totusi, a aratat ca invataura trebuie legata si de practica. Hainele de invatator, si hainele de domn, trebuie dezbracate la spalarea picioarelor. Stiti, ucenicii nu erau convinsi ei ca, ar trebui intre ei, sa existe o asemenea lucrare. Ei, de la sine, nu au avut vreo intentie sa dea nastere unei asemenea lucrari, pentru ca inca intre ei erau anumite divergente si diferente de vedere. Isus insa, stia ca mai sunt goluri in viata ucenicilor care trebuia sa fie umplute, trebuia ca legatura lor frateasca sa devina si mai tare. Si cum altfel, daca nu, prin spalarea picioarelor. Pentru ca, la spalarea picioarelor, nu mai conteaza statutul tau; acolo, nu mai esti nici invatator, nici domn, acolo, esti rob si ucenic al Domnului Isus.

   Spalarea picioarelor trebuie ca sa aibe loc in cadrul in care a fost initiata de Isus, dar pentru aceasta, se presupune ca trebuie o masa cel putin, cu scaune si plina, unde cei din jurul ei, stau si mananca Cina Domnului. La aceasta masa, doua mari lucruri s-au intamplat. Primul lucru a fost batalia pierduta a lui Iuda, iar celalalt lucru a fost invatatura practica a lui Isus catre ucenicii Lui. Se intamplau lucruri la vedere, si lucruri ascunse. Nimeni, in afara de Isus, nu stia ce se intampla cu Iuda. Desi, si Iuda, a avut parte de o lectie care l-ar fi salvat daca ar fi fost cu luare aminte la ea. Dar, in inima lui Iuda, erau alte ganduri: gandul vanzarii, gandul banilor. Gandul vanzarii putea fi abolit daca Iuda se prindea de datoria spalarii picioarelor. Primul lucru la Cina Domnului in timpul cercetarii personale, ar trebui sa fie de fapt intrebarile personale, ca de pilda: Pot eu, sa spal picioarele fratelui meu, ale surorii mele? Cand? Pot eu, sa ma dezbrac de statutul meu, de inima mea, de gandurile mele, de rautatile mele, si sa ma aproprii de fratele meu in timpul Cinei si sa-i spal picioarele? Iuda nu a reusit sa inteleaga aceasta pilda a lui Isus. Iuda nu a reusit sa inteleaga ca este vorba de o dezbracare, si de o noua identitate. Iuda s-a bucurat cind cineva-i slujea, dar nu a avut gandurile indreptate inspre invatatura. Cel mai periculos lucru ca in inima omului sa fie doar ganduri de la diavolul, si nu ganduri de la Hristos! Spalarea picioarelor facuta de Isus a fost o lucrare de confirmare la o parte din mostenirea data lui Isus. Daca nu Te spal Eu, nu vei avea parte cu Mine (Ioan 13v8). Isus a vrut sa le adevereasca ucenicilor ca trebuie ca El sa-i spele mai intai. Apoi, ei sa se spele, unii pe altii, dupa cum unii pe altii, trebuiau sa se ierte, sa isi poarte sarcinile unii altora. Spalati de Isus, dar nu de un Isus Care este numai Invatator si Domn, ci de un Isus ca Om al smereniei, Mielul lui Dumnezeu. Ligheanul acela, care a fost umplut de Isus pentru spalarea noastra, a fost pus sub crucea din Golgota, si acolo, a fost umplut cu sange sfant si curat, Care are putere si astazi sa spele pacate, sa spele haina omului.

   Isus a aratat ca drumul inspre partea de mostenire trebuie sa treaca pe la lighean. Noi, oridecate ori facem spalarea picioarelor, declaram ca vrem sa avem parte cu Isus la mostenire, iar prin credinta, facem aceasta lucrare. Dupa spalarea picioarelor, se vede daca esti un ucenic sau nu. Dupa spalarea picioarelor, trebuie sa te intorci din nou la masa. Aici este frumusetea pierduta de noi. Altfel se punea problema, cand la aceiasi masa, stateau toti mostenitorii de drept, ba mai mult, la aceiasi masa stateau toti curatatii de aceeasi apa, de acelasi sange, in acelasi lighean, sub acelasi har, prin aceeasi credinta.

   Uitati-va la imginea finala. Ioan statea la masa culcat pe sanul lui Isus. Ce va zice voua, aceasta? Ei nu se grabeau ca sa se desparta. Erau curatati, erau curati, nu toti, dar, aproape toti. Nu se grabea nimeni sa plece acasa. Numai Iuda se grabea sa plece de acolo. Ei nu se grabeau sa plece fiecare la ale lui. Cina nu era inca gata. Iuda trebuia sa ia decizii importante. In sfarsit, a hotarat ca va lua bucatica fara sa se fi cercetat, si a luat-o si el bucatica, dar a luat-o inspre osanda lui. Iuda este un exemplu al celor care iau Cina Domnului inspre osanda lor, mancandu-si si bandu-si osanda lor, pecetluindu-si singuri soarta.

   Spalarea picioarelor are putere de cercetare in timpul Cinei Domnului. Adevarata spalare a picioarelor trebuie facuta exact asa cum a facut-o si Isus, altfel, ea nu are valoare ci, devine doar un act de cult. Suntem datori ca unii altora sa ne spalam picioarele dupa cum Însusi Isus ne-a spalat de orisice pacat, de orisice nelegiuire.

10 februarie 2016. Irlanda.

Ciprian Muresan,