text Eseuri crestine

Cum poate avea cineva certitudinea că a fost botezat într-adevăr (Rom. 8.9) cu Duhul Sfânt?

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Mihail Dimitriu

Cum poate avea cineva certitudinea că a fost botezat într-adevăr (Rom. 8.9) cu Duhul Sfânt?

de prof. Mihail Dimitriu, scriitor (poet și prozator) creștin

Mulţi oameni minimalizează într-o aşa de mare măsură rolul botezului cu Duhul Sfânt, încât ajung să susţină idei nebiblice în legătură cu acest botez.

Unii oameni nici măcar nu au auzit că există un botez cu Duhul Sfânt (F. A. 19.2). Alţii sunt de părere că nici nu au nevoie de botezul cu Duhul Sfânt. Alţi oameni pur şi simplu ignoră verbul a boteza, care apare în fiecare dintre următoarele şapte versete: Matei 3.11; Marcu 1.8; Luca 3.16; Ioan 1.33; F. A. 1.5; 11.16 şi 1 Cor. 12.13, susţinând aberaţia că nu există un botez propriu-zis cu Duhul Sfânt, ci numai diverse umpleri cu Duhul Sfânt (Exod 31.3; 35.31; Mica 3.8), aşa cum se întâmpla, cu precădere, în perioada Vechiului Testament.

Sfânta Scriptură ne arată cu claritate că există două feluri de botezuri distincte (Evrei 6.2): cel în apă şi cel cu Duhul Sfânt (F. A. 1.5). Fiecare om care doreşte să fie mântuit, trebuie să primească un singur botez în apă efectuat în mod biblic şi un singur botez real cu Duhul Sfânt (Ef. 4.5).

După cum botezul în apă este un act unic, tot aşa şi botezul cu Duhul Sfânt este un act unic, şi ca atare nu trebuie confundat cu o umplere oarecare cu Duhul Sfânt. Desigur că, după ce un om a fost botezat cu Duhul Sfânt, ulterior el poate primi mai multe umpleri cu Duhul Sfânt (F. A. 4.8,31; 6.3,5; 7.55; 11.24; 13.9,52; Ef. 5.18). Totuşi, aceste umpleri nu trebuie confundate cu botezul iniţial şi autentic cu Duhul Sfânt.

Există mulţi oameni care consideră în mod eronat (Gal. 6.3; 2 Cor. 5.16; Apoc. 3.15-18) că sunt mântuiţi (Rom. 8.9; 2 Tes. 2.13), întrucât au impresia (1 Cor. 8.2) că au primit botezul cu Duhul Sfânt. Mulţi dintre aceştia consideră că au primit botezul cu Duhul Sfânt în mod automat şi fără ca să-şi dea seama de acest lucru, fie odată cu botezul în apă, fie în momentul în care L-au invitat în inima lor pe Domnul Isus Hristos.

Desigur că există posibilitatea ca botezul cu Duhul Sfânt, să se poată primi şi cu cele două ocazii amintite mai sus. Eroarea gravă comisă de către aceşti oameni, constă în susţinerea concepţiei că botezul cu Duhul Sfânt se produce într-un mod tainic, fără ca omul să-şi dea bine seama de acest lucru, sau fără să aibă vreo experienţă deosebită.

Întrucât tot ceea ce face Dumnezeu este desăvârşit (Deut. 32.4), bunul simţ ne spune că un lucru aşa de important, cum este mărturisirea lui Dumnezeu despre credinţa unui om (F. A. 15.8), nu se poate face într-un mod confuz sau ambiguu, astfel încât omul să nu-şi poată da foarte bine seama de acest lucru.

Mărturisirea unui om despre credinţa sa în Dumnezeu, se face într-un mod inconfundabil, prin botezarea (cufundarea) acestuia în apă (1 Petru 3.21). În mod analog, mărturisirea lui Dumnezeu despre credinţa unui om, materializată prin botezul cu Duhul Sfânt (F. A. 15.8), este făcută tot într-un mod clar şi precis, adică vizibil sau observabil atât de către cel botezat, cât şi de către toţi cei din preajma sa (F. A. 2.2-12).

Fiind vorba tot despre un botez, şi încă despre unul mult mai important decât botezul în apă, întrucât Acela care mărturiseşte despre credinţa unui om este chiar Dumnezeu (1 Ioan 5.7-9), în cele de mai jos vom arăta că şi botezul cu Duhul Sfânt se produce tot într-o manieră inconfundabilă.

În F. A. 8.18, citim că Simon a văzut cum unii oameni au primit botezul cu Duhul Sfânt. Pentru ca Simon vrăjitorul să fi văzut că nişte oameni au primit botezul cu Duhul Sfânt, desigur că a trebuit să se producă un eveniment neobişnuit, datorită căruia aceşti oameni s-au manifestat într-un mod cu totul surprinzător. Este evident că un vrăjitor, care era obişnuit cu diverse manifestări de origine supranaturală, desigur cauzate de către Satana, nu ar fi fost atât de impresionat de evenimentul respectiv, dacă în oamenii care au primit botezul cu Duhul Sfânt, nu s-ar fi produs vreo manifestare supranaturală, care să-i fi dat vrăjitorului certitudinea că oamenii respectivi au fost într-adevăr botezaţi de către Dumnezeu cu Duhul Sfânt. Desigur că această certitudine, l-a determinat pe Simon să dorească atât de mult ca să primească şi el puterea de a-şi pune mâinile peste oameni, pentru ca aceştia să primească botezul cu Duhul Sfânt (F. A. 8.18-19).

Dat fiind faptul că nu este posibil ca un om să fie mântuit, fără să fi fost botezat de către Dumnezeu cu Duhul Sfânt (2 Tes. 2.13; Rom. 8.9; 1 Cor. 12.13; Ef. 2.18), este extrem de important ca orice om să ştie cu siguranţă, dacă a primit cu adevărat acest botez. Având în vedere acest lucru, Sfânta Scriptură ne arată că există un număr de şase criterii precise, prin care se poate aprecia cu mare exactitate dacă o persoană a fost într-adevăr botezată cu Duhul Sfânt.

Sfânta Scriptură ne învaţă că atunci când cineva primeşte botezul cu Duhul Sfânt, Dumnezeu îi dă acelui om “un semn” (Marcu 16.17) inconfundabil, care să ateste acest botez. Datorită acestui semn, în viaţa respectivului om se petrece un eveniment din domeniul supranaturalului, absolut remarcabil.

Primul criteriu de recunoaştere a botezului autentic cu Duhul Sfânt, constă tocmai în acest “semn” dat de către Dumnezeu celui botezat (Marcu 16.17; 1 Cor. 14.22). Conform acestui semn, în momentul în care o persoană este botezată cu Duhul Sfânt, aceasta începe să vorbească “prin Duhul” (1 Cor. 12.8,10), într-o limbă pe care nu a învăţat-o niciodată, nu o cunoaşte absolut deloc (F. A. 2.4-12; 10.44-46; 19.6), şi pe care nu o va cunoaşte nici după momentul primirii botezului cu Duhul Sfânt (1 Cor. 14.10-11,14).

Al doilea criteriu care confirmă botezul unei persoane cu Duhul Sfânt, este dat de faptul că respectiva persoană nu mai este supusă poftelor firii pământeşti (Rom. 8.9; 1 Cor. 2.14; Iuda 19), întrucât “prin Duhul”, orice creştin “face să moară” faptele păcătoase ale trupului (Rom. 8.13).

Oamenii botezaţi cu Duhul Sfânt, nu fac eforturi peste puterile lor (1 Cor. 10.13), pentru a nu mai trăi după îndemnurile firii pământeşti (Rom. 8.1,4-6,12-13), care îi îndeamnă numai la păcate (Gal. 5.19-21), întrucât ei se lasă călăuziţi (Rom. 8.14; Gal. 5.16-18) în permanenţă de către Duhul Sfânt, care-i îndeamnă (Rom. 8.1,4-6) să facă numai ceea ce este după voia lui Dumnezeu (1 Tes. 4.3; Evrei 13.21; 1 Ioan 2.17) şi numai ceea ce este plăcut lui Dumnezeu (Rom. 14.17-18; 2 Cor. 5.9; Col. 1.10; Evrei 11.6).

Al treilea criteriu care atestă acest botez, constă în roada Duhului Sfânt, pe care o primesc oamenii mântuiţi de la Dumnezeu, prin harul şi dragostea fără limite pe care o are Dumnezeu faţă de copiii Săi.

Roada Duhului Sfânt reprezintă totalitatea însuşirilor minunate, care înfrumuseţează caracterul omului născut din nou, din Dumnezeu, care se lasă în permanenţă călăuzit de către Duhul Sfânt (Rom. 8.14).

Roada Duhului Sfânt are următoarele componente: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea şi înfrânarea poftelor (Gal. 5.22-23).

Sfânta Scriptură ne învaţă următoarele: “nimeni, dacă vorbeşte prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: ‘Isus să fie anatema!’ Şi nimeni nu poate zice: ‘Isus este Domnul’, decât prin Duhul Sfânt” (1 Cor. 12.3), “Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: Orice duh, care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu; şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Isus, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume acum” (1 Ioan 4.2-3).

Analizând versetele citate mai sus, rezultă al patrulea criteriu care atestă botezul cu Duhul Sfânt. El se bazează pe faptul că oamenii care au primit acest botez, consacră cât mai mult din timpul lor propovăduirii Evangheliei.

Al cincilea criteriu care atestă botezul cu Duhul Sfânt, constă în slujbele (F. A. 20.28; 1 Cor. 12.5,28; Ef. 4.11-12) şi lucrările (F. A. 13.2; 1 Cor. 12.6) speciale pe care le dă Dumnezeu celor care au primit acest botez.

Cele mai recente resurse scrise - Diverse

De ce smerenia și renunțarea la sine sunt esențiale pentru transformare
Domnul Isus ne-a oferit o imagine perfectă a “lepădării de sine” față de voia Tatălui, un principiu de bază în “uzina” lui Dumnezeu, cerându-ne să urmăm același drum în procesul de desăvârșire. Domnul... Citeste mai mult >>
Cum ne formează Dumnezeu după modelul lui Hristos
Aceasta este o continuare a postării Ce înseamnă să trăiești cum a trăit Isus - Resurse CreștineÎn acest cadru spiritual profund, Hristos se află în centrul procesului nostru de transformare, El fiind... Citeste mai mult >>
Cele două fete…
Mă așezasem pe genunchiul clipei unei dimineți de iunie, ce-și cânta veselia în triluri de păsări. Priveam tandru spre cele două fete ale vieții mele, ce și-au dat întâlnire la o cafea pe terasa sufl... Citeste mai mult >>
Ce înseamnă să trăiești cum a trăit Isus
O atitudine fundamentală manifestată de Domnul Isus a fost “renunțarea la Sinele Său”, un principiu ce a definit întreaga Sa existență pe pământ și care este accesibil fiecărui credincios. Dumnezeu ne... Citeste mai mult >>
(47) Falimentul teologic al teoriei predestinării în mântuire
Doctrina predestinării în mântuire falimentează și din punct de vedere teologic, căci adepții acesteia au o imagine distorsionată despre Dumnezeul biblic. Dumnezeu este infinit, în timp ce oamenii su... Citeste mai mult >>
(35) Falimentul teologic al teoriei predestinării în mântuire
Doctrina predestinării în mântuire falimentează și din punct de vedere teologic, căci adepții acesteia au o imagine distorsionată despre Dumnezeul biblic. Dumnezeu este infinit, în timp ce oamenii su... Citeste mai mult >>
Frumusețea lui Dumnezeu și transformarea inimii omului
Modul nostru de a cunoaște oamenii se bazează pe două abordări fundamentale: prima este legată de aspectul lor fizic, iar cea de-a doua, de natură spirituală, se concentrează pe caracter și moralitate... Citeste mai mult >>
Inima închinării
INIMA ÎNCHINĂRII ÎNTREBARE: ÎNCHINARE SAU AFIRMARE? Închinare mereu va fi caracterizată de mulțumire, evlavie și frică. Închinarea este felul în care un credincios își exprimă recunoștința, adorarea... Citeste mai mult >>
Blând și smerit cu inima
Blând și smerit cu inima! Proverbe 15:13-18 „O inimă veselă înseninează fața; dar când inima este tristă, duhul este mâhnit. Inima celor pricepuți caută știința, dar gura nesocotiților găsește plăc... Citeste mai mult >>
Eseu Argumentativ: Datoria morală față de trecut și viitor
Eseu Argumentativ: Datoria morală față de trecut și viitorI. Introducere (Ipoteza)În societatea contemporană, marcată de o viteză uluitoare a schimbărilor și de un pragmatism adesea excesiv, problema... Citeste mai mult >>