Cultul sfinților, conceptul ortodox în lumina Adevărului Bibliei

Cultul sfinților, conceptul ortodox în lumina Adevărului Bibliei

Devierea creștinismului prezent azi pe mapamond, se poate observa și prin introducerea în Biserica a cultului sfinților.
În cadrul unui asemenea cult, acestor ziși sfinți li se acorda închinăciune, declarându-i mijlocitori și ocrotitori ai creștinilor, la fel și credința că restul trupurilor moarte a acestor sfinți au puterea harică de-a vindeca pe cei care se ating de oasele lor.
În vremea noastră acest sistem cultic, este propagat în toată țara, prin toate mijloacele: presă, radio, televizor, mulțimi mari de oameni se închină la moaște, de la marii politicieni până la oamenii de rând.
În această situație dramatică, pe plan religios, misionarul evanghelic trebuie să se confrunte cu un sistem religios bine pus la punct. Tot acest sistem de cult are scopul de-a câștiga electoratul. (Constantin a făcut din religia creștină un interes politic)
Foarte multi reprezentanți ai unor diverse partide sau organizații, practică public un asemenea cult sau sistem religios aberant, ca să nu mai fie bănuiți că practică marxismul (ateismul). În vremea regimului ateist, aceștia apăreau public ca mari marxiști-leniniști, ca să nu fie suspectați ca au legături cu credințe religioase.
Ceea ce este de remarcat, este că au o influență covârșitoare asupra maselor de oameni.
În primele secole, de la apostoli și până la împăratul Constantin, când creștinismul a devenit religie de stat, istoria nu menționează cultul sfinților. Păgânii din acea vreme, declarați creștini, au adus cu ei în creștinism anumite personaje asemănătoare zeilor, care au fost declarați sfinți.
La anul 787 s-a stabilit de sinodul al 7-lea, pentru acești așa numiți sfinți, un cult, iar treptat au devenit chipuri cărora li s-au închinat. Definiția cuvântului „sfânt” este consacrat, pus deoparte. În Vechiul și Noul Testament, termenul „sfânt” nu se atribuie unei singure persoane, fie patriarh, proroc, apostol, ci singularul de sfânt este atribuit numai lui Dumnezeu și poporului Său.

Ce învață teologia Ortodoxă?

„Cei care în timpul vieții lor și-au câștigat un grad înalt de perfecțiune… biserica îi cinstesc ca pe niște adevărați prieteni a lui Dumnezeu, îi cheamă în ajutor, le cinstesc moaștele și se închină icoanelor care reprezinta chipul lor…în rugăciunile noastre către ei nu le cerem mântuire, ci mijlocire ” „Sfinții care sunt în cer, duc aceste rugăciuni ale celor de pe pământ, la Dumnezeu …Se cere mijlocirea lor pentru că ei ne pot face plăcuți lui Dumnezeu.”
Acest sistem se afla prescris în hotărârea sinodului de la 787 AD, cu următorul conținut: „Noi păzim Cuvântul Domnului, cuvântul apostolilor și prorocilor, prin care am învățat să cinstim întâi pe cu adevarat Născătoarea de Dumnezeu și să cerem mijlocirea lor, pentru că ei ne pot face plăcuți lui Dumnezeu.”
Nimeni dintre sfinții părinți sau dintre teologi nu a îndrăznit să spună că mai există alți mijlocitori intre Dumnezeu și oameni, în afara Domnului Isus Cristos. Ei au spus că aceștia sunt mijlocitori cu Cristos și prin Cristos.

Ce spune Biblia?

1. Închinarea la oameni care au murit sau sunt în viață, numiți sfinți, la chipurile lor pictate, este o jignire adusă lui Dumnezeu.
Matei 4:10: „Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.”
2. Teologia Ortodoxă recunoaște că chipul sfinților scos de mâna pictorilor nu este identic cu cel real.
Lista așa numiților sfinți este o creație pur omenească care nu este valabila în Cer.
Apoc 7:9: ”După aceea m-am uitat şi iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini;”
3. Dacă ar fi posibilă mijlocirea celor ajunși în cer, atunci toți sunt mijlocitori, deoarece nimeni (sinoade, biserica ectc) nu poate recomanda lui Dumnezeu cine să fie mijlocitori.
1Tim 2:5: ”Cãci este un singur Dumnezeu, si este un singur mijlocitor între Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos,”
4. Apostolii nu au făcut nici o referire că se vor ruga pentru cei de pe pământ după ce vor ajunge-n Cer, ci au declarat că vor fi egali cu toți cei cel iubesc pe Dumnezeu
2 Tim 4:8 ” De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.”
Așadar dacă apostolul Pavel se considera egal cu ceilalți, suntem siguri că alți oameni nu pot fi mai apreciați sau avansați decât el.
5. Apostolul a îndemnat Biserica, să mijlocească în rugăciune pentru alții aici pe pământ.
Sensul de mijlocire este atribuit Bisericii.
6. Apostolii și îngerii, au refuzat orice închinare, declarând că numai lui Dumnezeu trebuie să i se aducă închinare.
Dacă ei nu au primit închinare, atunci cum să ne închinăm altora inferiori apostolilor.
Apoc 22:8-9: ”Eu, Ioan, am auzit şi am văzut lucrurile acestea. Şi, după ce le-am auzit şi le-am văzut, m-am aruncat la picioarele îngerului care mi le arăta, ca să mă închin lui. Dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, prorocii, şi cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu.”
7. Se știe că anumite sinoade, au declarat sfinți pe oameni care nu au avut nici o activitate bisericească și au trăit o viață dubioasă(Împăratul Constantin, Ștefan cel Mare etc)
8. A apela la cei morți să se roage pentru noi, așa cum catehismul ortodox învață, aruncă dispreț pe învățătura Domnului Isus despre rugăciune și felul cum apostolii au practicat și au învățat pe oameni să se roage. Am fost învățați cum să ne rugăm, dar nu tipare de rugăciune.
Începând cu anul 400 AD, în Biserica creștină au existat lupte circa 116 ani și au degenerat în războaie. La anul 843 AD, prin lichidarea tuturor celor ce erau împotriva icoanelor, s-a definitivat cultul sfinților. (Disputele iconografice)
Ioan 4:23-24: „Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.”

Simion Ioanăș
Puteți citi articolul și aici.