text Eseuri crestine

Tratat asupra diferendelor bisericii:Slujirea

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Bulzan Marian Gigel

Se observă tot mai des diferenţe în cadrul adunăriilor, în ce priveşte partea spirituală şi partea materială.Dacă din punct de vedere spiritual, suntem rezolvaţi de Dumnezeu, prin oameni, din punct de vedere organizaţional, sau mai bine zis, un fel de administraţie, este mai greu!Avem tipul acesta de administraţie bisericească impropriu numit "hibrid".Problema este că încă oamenii nu disting diferenţa laică administrativă de partea spirituală.Este o problemă ce datează de secole, oamenii neştiind să împace activitatea bisericească cu starea spirituală.Dacă faci o slujbă spirituală, de exemplu cânţi o cântare, conform practicii de organizare trebuie să fi numit,adică să ţi se dea loc.Slujba făcută se răsfrânge în primul rând asupra bisericii, apoi asupra lui Dumnezeu.Oamenii te aud, oricum Dumnezeu este omniscient.de aici decurg următoarele: 1-Slujirea se face pentru biserică şi în cadrul ei. 2-Slujirea se face cu acordul bisericii. 3-Slujirea se face de către membrii şi non membrii, adică cei care frecventează biserica. 4-Slujirea are un impact spiritual.5 -Slujirea necesită o pregătire minimală, aş zice, spirituală şi profesională.

De aici se înţelege că în biserică, ca şi în societate, se utilizează modelul profesional.Din acest moment slujirea se structurează pe bază de specializare.

Este normală specializarea în cadrul bisericii???

Adică...Ca sa te specializezi ezistă şcoli şi studii universitare.Unii confundă darurile Duhului Sfânt cu aprofundarea învăţăturii, ceea ce este o diferenţă.Ca să fi păstor, nu contează că eşti hăruit sau nehăruit...dacă ţi-ai făcut studiile, poţi sluji...mi se pare o diferenţă...Dacă ai făcut conservator, eşti un cântăreţ, un levit în biserică...nu contează dacă ai ungere...trebuie să ştii notele...Aici intervin specializările, să le spun profesionale.Pentru mine biserica este sinonim cu adunarea pe plan local, ca să nu creez discrepanţe.Pe plan universal utilizez termenul de biserică.Dacă avem specialişti, în cadrul adunării ei joacă un rol spiritual, ca şi concepţie.Totuşi administrativ, laic vorbind, ei sunt formaţi, utilizez chiar termenul de "drept natural".Ce se întâmplă atunci cu ceilalţi care fac o lucrare mare sau nesemnificativă în adunare?ei ce sunt?ce recunoaştere "profesională" au?Cum sunt răsplătiţi aceştia?Slujirea acestora este una autentică, calificată?Cum sunt trataţi slujitorii aceştia?şi de aici încep o seamă de diferenţe...

Cea mai mare parte din adunare, aş putea sugera că 80% din cadrul ei, sunt neprofesionalişti.Ei fac o lucrare dar fără pregătirea necesară.Sunt muncitori necalificaţi şi sunt trataţi pe măsură.În slujire, termenul de slujire, se rezumă la o singură întrebare:"Eu slujesc cultul,denominaţia,biserica etc... sau pe Dumnezeu?

Din această cauză mulţi se simt folosiţi, ca un pet de unică folosinţă.Din această cauză mulţi renunţă la slujirea lor.Unii îşi pierd crezul, alţii nu mai văd nici un rost în scopul slujirii.

Administrativ vorbind, în biserică deja ne organizăm pe principii laice;şi cum laicul se învârte doar în jurul economiei, a finanţelor, la fel şi noi utilizăm termeni moderni, spre exemplu:specializare,domeniu, merite etc...

Suntem copleşiţi de exteriorul cultural socio-economic care ne invadează habitatul religios şi încearcă să-l modeleze.Iar noi acceptăm cu dezinvoltură.

Aş vrea să privim din perspectiva Bibliei, a scripturii, rolul slujitorului, a slujirii...E mai uşor astăzi să ai aur şi argint decât să spui un cuvânt în numele Domnului.E mai uşor să te specializezi ca să treci înaintea bisericii ca un om neprihănit cu ungere, decât să o ai de la Dumnezeu.Trăim într-o societate de tip Iacov:pretinde că este ceva de calitate, dar defapt nu are conţinut!

Administrativul bisericesc, din propriul meu punct de vedere, are lacune!Eu sunt de acord cu specializările slujirii...dar sunt şi mai de acord cu ungerea unor slujitori specializaţi!"Nu toţi trebuie să slujească"...nu vă supăraţi...de unde nebunia aceasta???are Dumnezeu trântori în împărăţia sfinţilor, şi nu deţin această informaţie?

Toţi trebuie să slujim!E NEVOIE ca toţi să slujim!E BIBLIC ca toţi să slujim!Într-o împărăţie, într-o familie numeroasă sunt multe nevoi şi ele trebuie împlinite.O familie unde nimeni nu are activitate, că până la urmă despre asta e vorba, este o familie cu handicap!Dar...cine să mai identifice potenţialul spriritual şi capacitatea de slujirea astăzi în adunare?

Avem nevoie după acel 1% firesc de specializare şi de 200% de spiritual!Nu toţi sunt chemaţi să cânte, cum nu toţi sunt chemaţi să schimbe o cântare la video-proiector!

Avem diferende care lasă urme în suflet şi creează tulburări bisericieşti din cauză că nu se fac locuri de muncă, vorbesc laic, pentru toată adunarea!Da-ţi de muncă!Este loc în câmpul evangheliei:de la calabalâcuri la Căpetenia oştirii!Unii pot doar să taie lemne şi să scoată apă ca Gabaoniţii!Dacă o să lâncezim...o să fie nu din cauze spirizuale:ele sunt infinite în mâna lui Dumnezeu!O să lâncezim ca adunare=biserică, din cauza erorii umane...că împărţim lucrul,în aşa fel, că nouă nu ne mai rămâne, sau ţinem totul pentru noi, de pocăiţi ce ne pretindem!

Administraţia bisericească să caute soluţii!E NEVOIE de soluţii!E nevoie de slujitori;să se folosească toate păturile sociale din biserică!

Vă poruncesc, ca Domnul, la el nu există "Vă invit",să slujiţi.Un copil a lui Dumnezeu e condamnat veşnic la slujire!

Că o să fie pălmi luate, lacrimi, neâmplinire, neajunsuri, probleme, acuze, defăimări, nerecunoaşterea celor care au fost slujiţi....asta este...face parte din "specializare"!Slujitorii cu ungere dar şi cu "specializarea" o să aibă în plus parte, pe lângă rele, satisfacţii spirituale, o relaţie deosebită cu Stăpânul care porunceşte, şi mântuirea sufeltului...sunt şi foloase materiale...dar nu prea contează pentru pocăiţi..sau nu e aşa???

Fi-ţi slujitori!Este datoria oricărui mântuit!Mântuitul slujeşte...lui Dumnezeu...dar şi oamenilor!

Cele mai recente resurse creștine scrise

Călătoria - Seria Moștenirea Râului Străvechi - vol. 3 - roman creștin
Există povești care nu doar se citesc, ci se trăiesc. Cărți care nu se închid odată cu ultima pagină, pentru că ele continuă în inimă. Un astfel de roman este „Călătoria – Seria Moștenirea Râului Stră... Citeste mai mult >>
„Ce îți promit”, roman istoric creștin plin de speranță și har
Uneori, cele mai frumoase povești nu sunt doar despre iubire, ci despre credința care rezistă în mijlocul furtunii. Despre promisiuni care trec peste generații, și despre inimile care se agață de năde... Citeste mai mult >>
„Ce am lăsat pentru tine”, roman istoric creștin care atinge sufletul
Există cărți care nu se citesc doar cu ochii, ci mai ales cu inima. Unele povești se strecoară adânc în suflet și lasă o amprentă care nu se șterge ușor. Așa este și romanul „Ce am lăsat pentru tine”,... Citeste mai mult >>
Jurnal creștin, o călătorie a inimii alături de Dumnezeu
 Trăim într-o lume grăbită, în care liniștea pare tot mai greu de găsit. Totuși, există momente în care inima noastră tânjește după un loc sigur, un colț unde putem să ne așternem gândurile, rugă... Citeste mai mult >>
Biblia pentru copii din 1992, o carte care a crescut generații de credincioși
Există cărți care nu îmbătrânesc niciodată. Păstrate cu grijă pe rafturi, răsfoite cu emoție și dăruite din generație în generație, ele continuă să lumineze sufletele celor care le ating. Așa este și... Citeste mai mult >>
Biblia albastră pentru copii – prima carte de credință
 Există daruri care nu se măsoară în lucruri, ci în lumină. Pentru un copil, Biblia albastră pentru copii nu este doar o carte frumos ilustrată, este o poartă spre iubirea lui Dumnezeu, o chemare... Citeste mai mult >>
Jamie Ogle și cărțile creștine care îți ating inima imediat
Jamie Ogle este unul dintre autorii creștini traduși recent la editura Maranatha, iar cărțile sale reușesc să creeze o punte sinceră între emoție, credință și vindecare. Dacă îți dorești o lectură car... Citeste mai mult >>
Denise Hunter – povești creștine despre iubire și speranță
Într-o lume în care literatura romantică adesea alunecă spre superficial, Denise Hunter reușește să păstreze viu un gen profund și autentic: romanul creștin. Prin povești încărcate de emoție, speranță... Citeste mai mult >>
Cărți creștine care inspiră și transformă vieți
Trăim într-o lume în care ritmul este tot mai alert, iar provocările vieții de zi cu zi pot duce la epuizare, îndoială sau chiar pierderea direcției spirituale. În acest context, cărțile creștine... Citeste mai mult >>
Romane crestine care ating inima
Într-o lume tot mai grăbită, sufletul omului caută sens, pace și speranță. Romanele crestine sunt acele povești care ne amintesc că dragostea, iertarea și credința rămân cele mai puternice forțe ale v... Citeste mai mult >>