Cînd vindecarea ne desparte

Cînd vindecarea ne desparte - Luca 17:11 - 19

Mergea Isus spre Ierusalim, și, intrînd într-un sat, de departe au strigat zece leproși: Isuse, Învățătorule, ai milă de noi!

Nimic nu a făcut o minune atît de mare ca lepra! Erau nouă evrei și un samaritean și, culmea, erau împreună și au strigat împreună la același învățător! Cum adică? Au dispărut, discriminările religioase, discriminările etnice, diferențele teologice, diferențele de vîrstă, totul? Pe cei zece ia unit mai mult durerea, suferința, respingerea celor normali, lipsa de sens a religiei pentru starea și durerea lor.

Liderii religioși erau departe, rudele, și restul. Ei se aveau numai pe ei. Ce frumos, ce unitate, s-au ridicat unul pe altul din praful drumului, s-au sprijit unul pe altul pentru a ajunge la marginea satului motivați de o singură dorință să îl întîlnească pe Cel ce le putea schimba destinul vieții pentru totdeauna.

Visul se împlinise, strigătul a fost auzit. Iar minunea mult așteptată se întîmplase. Videcați!"Când i-a văzut Isus, le-a zis: „Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!” Şi pe când se duceau, au fost curăţiţi." Luca 17:14. Ce bucurie! Însă inima Marelui Învățător s-a întristat din nou.

"Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare. S-a aruncat cu faţa la pământ la picioarele lui Isus şi I-a mulţumit. Era samaritean. Isus a luat cuvântul şi a zis: „Oare n-au fost curăţiţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă unde sunt? N u s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?"Apoi i-a zis: „Scoală-te şi pleacă; credinţa ta te-a mântuit. Luca 11:14 – 19.

Cei nouă se mulțumise-ră cu vindecarea. Era de ajuns. Ce îți trebuie mai mult decît să fi sănătos, să poți munci, să te întorci acasă, să te “arăți” la biserică ca slujitorul să vadă că “ ești sănătos”? Viața pentru ei a devenit dintr-odată atît de ocupată, încît nici timp de mulțumesc nu au mai avut. S-au dus pușcă și s-au tot dus!

Unul s-a văzut vindecat. Asta da minune! Să te vezi vindecat nu că te-ai vindecat! Adică ai fost vindecat de către Cel care ți-a ascultat durerea și plînsul, suspinul și rugăciunea. Interesant că doar unul a realizat că a fost vindecat cu toate că toți au fost curățiți."Când i-a văzut Isus, le-a zis: „Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!” Şi pe când se duceau, au fost curăţiţi." Luca 17:14

Unul s-a întors dînd tot creditul lui Dumnezeu pentru vindecare și slăvind pe Dumnezeu. El a cîștigat mai mult, mai mult decît toți ceilalți nouă la un loc, mîntuirea. Și el mai tîrziu a plecat. Dar nu doar vindecat ci mîntuit. Îmi place să cred că mai tîrziu a fost unul din samaritenii care au primit Evanghelia vestită de Filip cu bucurie, botezat în apă, apoi umplut de Duhul Sfănt prin punerea mîinilor de către Petru și Ioan. Cîte or fi avut de povestit! El, Filip, Ioan și Petru!

Suntem în carantină, forțați să stăm izolați mai mult sau mai puțin. Ne-a lovit aceeași durere, aceeași frică, aceleași restricții, aceleași legi. Suntem o lume de leproși în care diferențele au pălit. Căutăm orice să ne mai alinăm durerea nesiguranței din noi, cu orice, cu oricine. Uniți de nevoie, uniți de situație.

Însă tristețea este că oricum vine vindecarea care ne va oferi din nou libertatea, normalitatea, sănătatea. Sănătate care din nou ne va despărți. Biserica s-a bucurat într-un fel de odihnă: nu adunări generale, nu alegeri, nu ruperi de biserici, nu noi organizații, nu comitete…

Cei nouă, au crezut că nu-I vina lor, că a fost un act nedrept că ei au fost bolnavi, că diavolul i-a lovit. Videcați fiind, s-au întors din nou la denominație, religie, la viața aglomerată, de rutină de mai înainte, cu “arătări” la slube.

E intersant că nu au fost nici opt, nici 9, nici unsprezece ci zece. Și nu a fost la întîmplare. Zece semnifică, pentru evrei, ordinea divină, un ciclu complet, semnifica o adunare completă. Pictografic are semnificația mîinii, a muncii, a închinării, a faptelor, a puterii, a comunității. E simbolul unității în simbolismul biblic. Iar Dumnezeu i-a silit la unitate, i-a ținut un timp să îi obișnuiască cu unitatea, apoi ia vindecat. Dumnezeu nu vrea să ne unească cu lanțuri, cu amenințări, cu cutremure, molimi, urgii, războaie, ci cu iubire, iertare, acceptare, slujire."A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit." Ioan 1:11

Vindecarea a rupt comunitatea, ordinea divină, închinarea, i-a despărțit în unul, nouă, numai nu zece! Cînd îți refaci imaginea, dignitatea și o bazezi pe merit și nu pe harul lui Dumnezeu numai ești zece, complet, ci nouă o ființă neterminată!

Unde sunt cei nouă? A fost întrebarea Învățătorului, unde sunt cei nouă va fi întrebarea păstorilor după carantină. Unii în vacanță, alții prea ocupați să mulțumească bisericii că s-a rugat pentru ei, alții au de recuperat banii necîștigați din perioada carantinei, alții vor continua cu “arătări” la slujbe. Alții vor ramînea membrii în biserica virtuală a on-line-niștilor care nu se simt în siguranță să vină la biserică.

“Unul”, cel care în perioada leprei, a înțeles cît de mult îi lilpsește familia, Dumnezeu, închinarea, lauda cu glas tare, se va întoarce văzîndu-se vindecat. Conștientizînd că putea fi mai rău, că merita mai mult decît lepra, că Dumnezeu nu a fost dator să îl vindece sau să îl protejeze, că este un har să-l fi întîlnit pe Isus și un privilegiu să i te închini. Acel unu, străin pînă atunci, se va întoarce nu la lideri religioși, nu la o denominație, nu la evaluări teologice și rituale, ci la Isus. El va fi schimbatul care se va întoarce și va mulțumi cu glas tare, cu același glas tare cu care, a înjurat, și-a strigat nemulțumirea, blestemele dar și strigătul de disperare înaintea Învățătorului. Va rămîne samaritean în ochii celorlați nouă, însă în ochii lui Isus va fi un răscumpărat, un mîntuit al împărăției.

Vindecarea ne va despărți din nou. E trist. Ne va despărți în denominații, în clase sociale, în tabere, în zone de influență. Cînd ar trebui cu atît mai mult, să ne unească! Pe cei zece i-a despărțit. Pînă la vindecare aveau un nume: leproși. După vindecare, evrei și samaritean. Din nou garduri, din nou discriminare, din nou lipsă de părtășie și acceptare."Femeia samariteancă I-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?” Iudeii, în adevăr, n-au legături cu samaritenii." Ioan 4:9

Aș vrea să fiu acel unu după prima lepră. Să învăț ce am de învățat, să conștientizez ce trebuie, să aplic adevărurile lui Dumnezeu chiar dacă dor. Aș vrea să fi și tu acel unu. Numărul îl putem schimba noi. Isus s-ar bucura să întrebe: "Unde sunt cei trei sau doi?" Sau,"Chiar toți v-ați întors?"

De ce să așteptăm o altă lepră? Te rog nu lăsa vindecarea să ne despartă!