Bărbaţii nu vorbeau cu femeile?

   Bărbaţii nu vorbeau cu femeile?

   Una dintre cele mai absurde afirmaţii susţinute în zilele noastre este ca iudeii dispreţuiau femeile şi de aceea refuzau să vorbească cu ele. Această afirmaţie este făcută atunci când comentatorii discută întâlnirea pe care a avut-o Isus cu femeia samariteancă descrisă în Evanghelia după Ioan la capitolul patru. În timp ce ucenicii cumpărau mâncare într-o localitate apropiată, Isus vorbea cu o femeie lângă o fântână. Când ucenicii Lui s-au întors, Scripturile spun că ei "se mirau că vorbea cu o femeie".

   "Aha!" spun teologii. "Vezi că în vremea lui Isus bărbaţii nu vorbeau cu femeile în public." Aşa că, după spusele comentatorilor, Isus făcea ceva revoluţionar doar prin faptul că vorbea cu o femeie. Prin aceasta ei argumnentează că Isus a început mişcarea feministă.

   Dar care sunt faptele? Luată din context, acea propoziţie - "se mirau ca vorbea cu o femeie" - sună ca şi cum bărbaţii nu vorbeau cu femeile în acele vremuri. Totuşi, când citim întregul pasaj putem vedea că nu aceasta era problema.

   Contextul era traversarea Samariei de către Isus şi ucenicii Lui. În timp ce ucenicii cumpărau mâncare înl ocalitatea Sihem, din apropiere, Isus a aşteptat în afara oraşului lângă o fântână. Când femeia samariteancă a venit să scoată apă, Isus i-a cerut să bea apă. Femeia samariteancă a fost surprinsă că a vorbit cu ea.

   Dar de ce era surprinsă? Deoarece bărbaţii iudei nu vorbeau cu femeile? Nicidecum! Scriptura ne spune exact motivul: "Femeia samariteancă I-a zis: Cum Tu, Iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă? Iudeii, în adevăr, n-au legături cu samaritenii." Aici este răspunsul. Ea nu a spus că "bărbaţii nu vorbesc cu femeile" ci "iudeii nu au legături cu samaritenii". Lucrul neobişnuit nu era că un bărbat vorbea cu o femeie, ci că un evreau vorbea cu un samaritean.

   La întoarcerea lor, şi ucencii au fost surprinşi că Isus vorbea cu o samariteancă. Dar surprinderea lor nu se referea la faptul că vorbea cu o femeie. Avea de-a face cu naţionalitatea ei. Lucrul acesta este evident din cele ce urmează. Când femeia a plecat de la Isus, ea "s-a dus în cetate, şi a zis oamenilor: 'Veniţi de vedeţi un om, care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este aceste Hristosul?''" Aşa că femeia s-a simţit liberă să vorbească cu bărbaţii din cetate. Nu era nici o barieră între sexe într-o astfel de conversaţie. Au răspuns ei cu batjocură atunci când ea li s-a adresat? Nicidecum! Ei au urmat-o întocmai cum ea le-a spus.

   Desigur că, oricine a citit Biblia, ştie din ambele testamente că bărbaţii vorbeau cu femeile. Isus nu a făcut nimic neobişnuit. În Genesa avem o situaţie similară cu cea a femeii samaritence de la fântână. Slujitorul lui Avram se odihnea lângă o fântână din afara localităţii Nahor. Când o tânără a venit să scoată apă, el a spus cam acelaşi lucru pe care Isus l-a spus femeii samaritence: "Robul a alergat înaintea ei, şi a zis: Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta". A răspuns oare tânăra aceasta : "Cum, tu un bărbat vorbeşti cu mine, o femeie?" Desigur că NU! Ea a răspuns "Bea domnul meu" şi i-a dat să bea."

   Nu era nimic neobişnuit ca bărbaţii să vorbească cu femeile. Iacov a vorbit cu Rahela înainte de a se căsători, bărbaţii din Israel au vorbit cu Debora, o femeie profet care judeca pe popor, Boaz a vorbit cu Rut, Eli a vorbit cu Ana. Un incident notabil din timpul lui David ne arată că evreii priveau femeile cu respect, nu cu dispreţ. Generalul lui David, Ioab, urmărea un rebel numit Şeba, care a fugit în cetatea Abel-Bet-Maaca. Ioab a asediat cetatea. Scriptura ne spune ce s-a întâmplat:

   "Atunci, o femeie înţeleaptă a început să strige din cetate:

   - Ascultaţi, ascultaţi! Spuneţi vă rog lui Ioab: Apropie-te până aici, căci vreau să-ţi vorbesc!"

   El s-a apropiat de ea, şi femeia a zis"

   - Tu eşti Ioab?

   El a răspuns:

   - Eu sunt.

   Şi ea a zis:

   - Ascultă vorbele roabei tale.

   El a răspuns:

   - Ascult."

   Relatarea continuă cu explicaţia pe care o dă Ioab privitor la omul pe care-l caută, iar femeia i-a spus lui Ioab că cetatea îi va da capul acelui om lui Ioab. Odată făcut acest lucru, Ioab s-a retras.

   Aşa că bărbaţii nu doar că vorbeau cu femeile, dar şi ascultau de sfatul lor când era dat cu înţelepciune.

   Ilie a vorbit cu văduva din Sarepta şi chiar a fost găzduit de ea. În mod asemănător, Elisei a vorbit cu văduva unui fiu al profeţilor şi a făcut o minune în favoarea ei. În mod evident, Isus nu a făcut nimic revoluţionat vorbind cu o femeie.

   Dar, - vei spune poate, am auzit că rabinii învăţau că bărbatul nu ar trebui să vorbească cu soţia lui în public. Pot spune că şi eu am auzit astfel de afirmaţii. Dar aţi văzut ca cineva să citeze sursa care să dovedească această afirmaţie? Eu nu am văzut. Am examinat Mişna, în care nu se dă o astfel de învăţătură. Am verificat şi în Talmud, deşi este scris după anul 500 d.Hr. Nici el nu conţine astfel de afirmaţii. Acesta conţine reguli şi restricţii referitoare la relaţiile dintre sexe, la buna cuviinţă în relaţiile dintre sexe, dar nu la desconsiderarea femeilor.

   Este posibil ca unii rabini din Evul Mediu sau chiar mai târziu să dea învăţături care să aibă ca rezultat faptul că bărbaţii nu trebuie să vorbească cu femeile? Desigur că este posibil, dar ce legătură ar avea? Şi eu aş putea lua citate ale unor episcopi din Evul Mediu referitoare la tot felul de subiecte. Dar poate oare însemna lucrul acesta ca cei din primul secol să aibă astfel de păreri? Puţin probabil!