text Eseuri crestine

Munca este o binecuvântare (Ereziile Socialismului)

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Marinela Buzas

De ce trebuie sa fugim de Socialism, cât ne țin picioarele de tare?

Scriu despre această temă urmând provocarea domnului/fratelui Nelu Ciorbă, făcută în Ziarul RomanianTimes din luna Martie a anului 2019. http: //www. romaniantimes. com/index. php/nelu-ciorba/1661-erezia-socialismului. html

Aș dorii să abordez acest subiect direct prin prisma Scripturii. Cred că Biblia are răspunsul la toate probleme omenirii. Cu cât citesc mai mult, cu atât îmi dau seama că mai de vreme sau mai târziu, expert după expert și studiu după studiu, dau dreptate Biblie. Așa că în loc să mă scarpin la urechea stânga cu mâna dreapta, merg direct la Adevăr, ca să demasc minciunile/ereziile Socialismului.

Foamea – este cea mai buna motivație pentru a încuraja o persoană ca să muncească. A primi mâncare gratuit nu este o metodă bună de a încuraja un om sănătos și capabil să muncească. Biblia spune că cel ce nu lucrează nici să nu mănânce. (2 Tesaloniceni 3:10). Astăzi in America, sunt sute de mii, ba chiar milioane de tineri, de bărbați si femeii, capabili și buni de muncă, dar care au burțile pline și care nu au nici cea mai mica dorință de a muncii. În timpul studiilor mele la Community Clark College, am avut o colega de clasa, pe care am luat-o într-o zi la lunch, cu motivația de ai vorbi despre Domnul Isus. Destăinuirile ei însă m-au șocat. Atât ea cât și prietenul ei, cu care locuia împreună, erau în școală mai mult pentru a primi beneficii de la guvern, cum ar fi cazare și bani de trai. Prietenul ei era în anul 8 de studii. După ce a obținut o diploma în Marketing, dacă mai țin bine minte, a demonstrat autorităților ca nu și-a găsit nicicum de lucru în domeniu, că și-a greșit cariera și mai apoi s-a apucat din nou de școală, tot pe bani statului. Colega mea nu avea nici un interes să învețe, scopul ei era doar ca să treacă clasa, că doar nu se gândea la absolvire sau o profesie. Pe lângă asta, amândoi sufereau de depresie și obezitate, necesitând multe ore de consiliere și prescripții medicale. Când am întrebat-o când va termina școala, doar a zâmbit… fără să-mi dea un răspuns. Nu cred că e de mirare să spun că era în favoarea socialism.

Nu exista mai bună motivație pentru a lucra cu mâinile tale, pentru a avea ceva decât lipsa și foamea, chiar și mizeria. Pune-te și curata camera copilului în fiecare zi, i-ai hainele și jucăriile de pe jos și așa ai crescut un copil puturos, nerecunoscător și care va aștepta toata viața ca altcineva să-I satisfacă toate nevoile, indiferent de comportamentul lui. Aceasta este ce face Socialismul, la scara largă. Aceasta este ce duce la distrugerea societății în final. La început, mai sunt destui muncitori în societate care să lucreze pentru trântori, dar rând pe rând ori muncitorii se vor transforma și ei în trântori, ori muncitorii nu vor mai face față trântorilor, în creștere. Nu vreau nicidecum să vă pun în cap idei proaste, dar sunt studii care relatează că în anumite regiuni (nu le identific), cerând ajutorul Guvernului și al altor fundații nonprofit, ajungi să faci mai mulți bani decât dacă ai merge la lucru full time pentru salariul minim pe economie. Nu încurajează asta lenea? Adică, dacă stai cu burta la soare și nu faci nimic, sau dacă împingi cărucioarele toată ziua la un magazine, faci tot atâția bani? Îți trebuie caracter și o morală sănătoasă să nu cazi pradă acestei tentații.

Nu consider a da ajutor financiar pe degajata, la oameni capabili ca să muncească, ca fiind un lucru bun, în general. A da lucruri, bani sau mâncare pe gratis, consider a fi bun sau necesar doar în circumstanțe stricte. De exemplu, atunci când omenii sunt incapacități (cum ar fi o boală) și nicidecum nu pot lucra. Totuși aceasta ar trebui să fie povara familie imediate sau extinse și a Bisericii, nu a statului. „Dacă cineva nu are grijă de ai săi, mai ales de cei din familia sa, atunci s-a lepădat de credință şi este mai rău decât un necredincios.” (1 Timotei 5:8). O altă situație acceptabilă de a da lucruri pe gratis, e când dorești pur și simplu, să faci cuiva un cadou.

Chiar în situații de sărăcie lucie, poți să ajuți pe om să muncească pentru a-și câștiga existenta. Întrebare: “Ce ar fi mai bine, să dai cuiva câteva găini și ajutor ca să înceapă o ferma de găini, sau să-i dai pui congelați, în fiecare săptămâna?” Sunt situații în care oameni harnici și muncitori, care aveau o mica ferma sau o afacere, au fost duși in pragul falimentului, pentru ca au venit ajutoarele “gratuite” din străinătate și nimeni nu a mai fost interesați să cumpere găinile de la ei când puteau să le ia pe gratis.

Societatea este un organism. Așa cum corpul uman a fost creat ca sa simtă foamea, frigul, setea, durerea și plăcea, tot așa sunt legi care guvernează Organismul Societății Umane. Trebuie ca societate și indivizi să simțim ce aduce distrugere și durere si ce aduce prosperitate și binecuvântare. Dacă suntem anesteziați de redistribuirea averilor – drogul Socialismului, într-o durata bine determinata, ne va face ca ne vom trezi ca suntem bolnavi terminali si nici nu știm.

O carte din biblioteca mea, pe care o răsfoiesc din când în când, este: “Pain: the Gift Nobody Wants” by Dr. Paul Brand & Philip Yancey (“Durerea: darul pe care nu-l vrea nimeni”). Dr. Brand este unul dintre cei mai recunoscuți experții în studiul leprei și a fost misionar medical în India. Acest doctor explica lepra nu numai ca fiind o boală teribilă, dar și evenimentele catastrofale care se întâmplă atunci când leproșii nu mai simt durerea cum ar fi faptul că: șobolanii le mănâncă degetele în timp ce dorm; mănă pusă pe soba încinsă și arde fără ca leprosul să simtă ceva și multe alte grozăvi. Dr. Brad spune: „mă tem nu de durere, ci de a nu avea durere!”. Durerea este un mecanism minunat, creat de Dumnezeu ca să ne protejeze viața, care să ne dea semnale de alarma atunci când trupul ne este rănit.

Socialismul vrea sa înăbușe durerea lipsei și a foamei, care poate să țină un organism sănătos prin responsabilitatea muncii. În același timp Socialismul, lasă ca șobolanii lenevie și focul puturoșenie, să distrugă societatea, la fel cum o face lepra.

Pentru cei care citesc acest articol și sunteți creștini, poate nu prea mult ați auzit predici despre muncă și lenevie. Dar să știți ca lenea este un păcat, cu consecințe foarte drastice. “Stăpânul său i-a răspuns: ‘Rob viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că strâng de unde n-am vânturat,” (Matei 25:26) În primul rând, daca este identificat un leneș în congregația bisericii, acesta trebuie izolat si pus deoparte, pentru a i se da o șansă de pocăință. In speranța ca acest om își va vedea starea gravă și flagrantă în care se afla, cei din Biserica trebuie să se izoleze de el sau ea, să îl marginalizeze. „Vă poruncim, fraţilor, în Numele Domnului nostru Isus Cristos, să vă îndepărtați de orice frate care trăieşte în lenevie şi nu după tradiţia pe care aţi primit-o de la noi!” (2 Tesaloniceni 3:6). Ați văzut pe cineva pus deoparte de membrii bisericii pe motiv că e leneș? Eu una, nu am auzit.

Pilda talanților, pe care ne-o prezinta Domnul Isus, vorbește despre robul leneș care a primit un talent și pe acela l-a îngropat. Ce credeți ca s-a întâmplat cu el? Și-a pierdut răsplata dar a intrat în Împărăția lui Dumnezeu? Și-a pierdut mântuirea și a fost a aruncat în iazul cu foc? Vă las pe dumneavoastră să citiți aceasta pildă și să găsiți singuri răspunsul. (Matei 25).

Nu uitați munca e un dar aducător de binecuvântare, hrană și satisfacție. Omul a muncit înainte de căderea în păcat. Munca nu e un blestem. Spinii și pălămidă sunt un blestem, dar nu munca. “Domnul Dumnezeu a luat pe om și l-a așezat în grădina Edenului ca s-o lucreze şi s-o păzească.” (Genesa 2:15). Domnul Isus a lucrat când a fost pe pământ. Chiar înainte de a-și începe lucrarea Domnul Isus a fost un tâmplar. Dar Isus le-a răspuns: „Tatăl Meu lucrează până acum şi Eu, de asemenea, lucrez”. (Ioan 5:17).

Deci spor la treaba. “Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!” (Ecclesiast 9:10).

Aici găsiți un articol interesant despre Muncă și odihnă.

Cele mai recente resurse creștine scrise

Călătoria - Seria Moștenirea Râului Străvechi - vol. 3 - roman creștin
Există povești care nu doar se citesc, ci se trăiesc. Cărți care nu se închid odată cu ultima pagină, pentru că ele continuă în inimă. Un astfel de roman este „Călătoria – Seria Moștenirea Râului Stră... Citeste mai mult >>
„Ce îți promit”, roman istoric creștin plin de speranță și har
Uneori, cele mai frumoase povești nu sunt doar despre iubire, ci despre credința care rezistă în mijlocul furtunii. Despre promisiuni care trec peste generații, și despre inimile care se agață de năde... Citeste mai mult >>
„Ce am lăsat pentru tine”, roman istoric creștin care atinge sufletul
Există cărți care nu se citesc doar cu ochii, ci mai ales cu inima. Unele povești se strecoară adânc în suflet și lasă o amprentă care nu se șterge ușor. Așa este și romanul „Ce am lăsat pentru tine”,... Citeste mai mult >>
Jurnal creștin, o călătorie a inimii alături de Dumnezeu
 Trăim într-o lume grăbită, în care liniștea pare tot mai greu de găsit. Totuși, există momente în care inima noastră tânjește după un loc sigur, un colț unde putem să ne așternem gândurile, rugă... Citeste mai mult >>
Biblia pentru copii din 1992, o carte care a crescut generații de credincioși
Există cărți care nu îmbătrânesc niciodată. Păstrate cu grijă pe rafturi, răsfoite cu emoție și dăruite din generație în generație, ele continuă să lumineze sufletele celor care le ating. Așa este și... Citeste mai mult >>
Biblia albastră pentru copii – prima carte de credință
 Există daruri care nu se măsoară în lucruri, ci în lumină. Pentru un copil, Biblia albastră pentru copii nu este doar o carte frumos ilustrată, este o poartă spre iubirea lui Dumnezeu, o chemare... Citeste mai mult >>
Jamie Ogle și cărțile creștine care îți ating inima imediat
Jamie Ogle este unul dintre autorii creștini traduși recent la editura Maranatha, iar cărțile sale reușesc să creeze o punte sinceră între emoție, credință și vindecare. Dacă îți dorești o lectură car... Citeste mai mult >>
Denise Hunter – povești creștine despre iubire și speranță
Într-o lume în care literatura romantică adesea alunecă spre superficial, Denise Hunter reușește să păstreze viu un gen profund și autentic: romanul creștin. Prin povești încărcate de emoție, speranță... Citeste mai mult >>
Cărți creștine care inspiră și transformă vieți
Trăim într-o lume în care ritmul este tot mai alert, iar provocările vieții de zi cu zi pot duce la epuizare, îndoială sau chiar pierderea direcției spirituale. În acest context, cărțile creștine... Citeste mai mult >>
Romane crestine care ating inima
Într-o lume tot mai grăbită, sufletul omului caută sens, pace și speranță. Romanele crestine sunt acele povești care ne amintesc că dragostea, iertarea și credința rămân cele mai puternice forțe ale v... Citeste mai mult >>