Vii, sau morţi?

   ... Ne-am născut vii, şi totuşi, morţi!

   Morţi! Chiar dacă se bucură părinţii când li se nasc copiii, chiar dacă s-a inventat atât de mult şi s-a investit, şi se investeşte "în viaţă'', pregătind medicamente, hrană, cercetare medicală, educaţie, tot morţi rămânem.

   Chiar dacă respirăm, trăim, adică avem toate funcţiile vitale, din punct de vedere spiritual, suntem morţi...

   Aşa ne naştem, cu acest handicap de a fi morţi!

   Cel ce este Domnul Milei, a ştiut aceasta, căci, datorită păcatului strămoşesc, generaţiile care se nasc după ei, sunt generaţii moarte şi, în Planul de Salvare al omenirii, a lăsat pe Cel mai Scump să moară la Golgota pentru noi şi copiii noştri, pentru a fi deţinătorii salvării vieţii, pentru a moşteni Împărăţia Luminii cu El.

   Cred, căci de când începe copilul să înţeleagă viaţa, părinţii sunt datori să le spună [explice] despre adevărata viaţă, şi despre moartea în care s-au născut.

   Numai aşa îi putem conştientiza că, viaţa biologică nu este suficientă, ci o viaţă veşnică, este dorinţa fiecărui părinte pentru copilul lui.

   Sincer, cred, căci dacă am proceda aşa, n-ar fi atât de multe situaţii disperate în viaţa copiilor noştri, s-ar înţelege mai bine această ''înnoire, întoarcere la Domnul, naştere din nou". Ar fi mult mai uşor, chiar pentru copiii noştri; n-ar mai fi aşa vulnerabili  faţă de informaţiile negative, religiile străine, ateism etc.

   Cred, din toată inima, că  fiecare părinte, îşi doreşte să aibe copiii vii, în viaţa fizică, dar şi în viaţa veşnică!

   Fim binecuvântaţi!