Vestea cea bună

Care este vestea cea bună ?

          În Sfintele Scripturi, aflăm că Dumnezeu l-a făcut pe om fără prihană (Ecles. 7.29). Relația dintre Dumnezeu și om fiind perfectă. Dar, datorită comiterii păcatului, relația dintre Dumnezeu și om, s-a rupt (Gen. 2.17); păcatul devenind un zid de despărțire (Is. 59.2).

          În ziua în care, Adam și Eva, au păcătuit, Dumnezeu a făcut o făgăduință omului, că va trimite pe Cineva care va birui pe cel rău și îl va răscumpăra din păcat (Gen. 3.15; 49.10; Iov 19.25; Is. 7.14; 9.6; 22.20-25 ;53.2-11; Dan. 9.25; etc.).

         Însă, păcatul comis își are  consecințe imediate, dar și târzii.

         Consecințele imediate ale păcatului constau în : suferința și însărcinarea femeii, spunându-i: ” cu durere vei naşte copii şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine” (Gen. 3.16); blestemul pământului și însărcinarea omului de-al lucra pentru câștigarea hranei (Gen. 3.17-19); izgonirea celor doi din grădina Edenului (Gen. 3.23).

         Consecințele târzii ale păcatului sunt moartea (Rom.6.23; 8.10), judecata lui Dumnezeu (Rom. 14.10; 2 Cor. 5.10) și condamnarea în iazul cu foc: moartea a doua (Matei 25.41; Apoc. 20.15; 21.8).

        Datorită dragostei pe care a avut-o Dumnezeu pentru om (Ioan 3.16; Rom. 5.8; Tit 3.4; 1 Ioan 4.9), la vremea potrivită (Gal. 4.4; 1 Tim. 2.6), Dumnezeu și-a împlinit făgăduința, trimițând pe Singurul Său Fiu, Domnul Iisus Hristos (Ioan 3.16; 6.29; Rom. 8.32), să biruie pe cel rău (Osea 13.14; Rom. 16.20; 1 Cor. 15.54-57) și să moară pentru a plătii păcatele oamenilor (Matei 20.28; 2 Cor. 5.21; 1 Pet. 1.18; Apoc. 5.9), deoarece, să nu mai fie nevoiți să sufere consecința târzie a păcatului: aruncarea în iazul cu foc (Apoc. 20.15); care a fost pregătit pentru Satan și îngerii lui (Matei 25.41).

        După realizarea răscumpărării (Matei 20.28; 1 Cor. 1.30; Col. 1.13-14 ;1 Tim. 2.6; Evrei 9:12; 1 Petru 1.18; Apoc. 5.9 ), Domnul Iisus Hristos și-a trimis ucenicii să vestească vestea cea bună (Evanghelia) (Matei 28.19-20; 2 Cor. 5.20), care spune că, orice om poate fi iertat (F.A 10.43; 26.18), izbăvit de păcat (Rom. 6.4-14; 7.25), scăpat de mânia lui Dumnezeu (Rom. 5.9) și împăcat cu Dumnezeu (Rom. 5.11; 2 Cor. 5.20 ), prin Domnul lisus.

Care sunt avantajele Evangheliei ?

            În Evanghelie, ne este prezentat faptul că orice om poate beneficia de jertfa Domnului Iisus Hristos (F.A 10.34-35), cu condiția să împlinească poruncile lui Dumnezeu (Evrei 5.9).

           Apostolul Pavel, se adresează în felul următor creștinilor din Galateni : ” Dar dacă, în timp ce căutăm să fim socotiţi neprihăniţi în Hristos, şi noi înşine am fi găsiţi ca păcătoşi, este oare Hristos un slujitor al păcatului? Nicidecum!” (Gal. 2.17)

          Neprihănirea credincioșilor, constă în nădejdea vie pe care o au (Iov 4.6; Gal. 5.5). Lupta pe care trebuie să o câștige creștinul, este aceea la nivelul minții  (pentru o înțelegere mai bună a acestei afirmații, citiți acest articol : Cum să birui păcatul ?). Credinciosului, nu trebuie să-i mai fie frică de păcat, sau de moarte ( Evrei 2.14-16); căci el este sfințit de jertfa Domnului Iisus Hristos (1 Cor. 1.2; 6.11; Evrei 10.10), dacă umblă călăuzit de Duhul lui Dumnezeu (Rom. 8.4). De aceea, el trebuie doar să învețe să nu facă compromis cu păcatul (Prov. 14.9), ci să-l păstreze pe Dumnezeu în cunoștința sa (Rom 1.28), prin Cuvântul adevărului (Ps. 119.11; Ioan 8.31-32; Col. 3.16 ).

Care este nădejdea vie a Evangheliei ?

         Această nădejde a neprihănirii, nu înșeală (Rom. 5.5). De aceea, orice credincios biblic, se face moștenitor al vieții veșnice, în nădejde (Tit 3.7). Căci, orice creștin care se înjugă cu jugul Domnului Iisus Hristos (Matei 11.28-30), nădăjduiește, că prin pocăință, adică prin lepădarea gândurilor proprii și prin adoptarea gândurilor lui Dumnezeu din Sfintele Scripturi (1 Cor. 2.16), va beneficia de: plata păcatelor pe care a făcut-o Domnul Iisus (Evrei 5.9), va fi izbăvit de păcat (Rom. 8.3-4),  trupul său va fi răscumpărat , ca să nu mai fie supus firii pământești (Rom. 8.23-24; Filip. 3.21; Col. 1.27, 1 Tes. 2.14), va beneficia de protecția și ajutorul lui Dumnezeu în orice problemă și se va face părtaș făgăduinței vieții veșnice în împărăția lui Dumnezeu (Exod 23.22; Ps. 62.2; Tit 1.2 ).