Un drum al sfinţeniei

Cu toată seriozitatea vă spun că umblarea cu Duhul Sfânt este o umblare în sfinţenie. Unii nu vor să-şi curăţească vieţile dar vor Duhul Sfânt şi se vor lupta toată noaptea pentru a fi umpluţi cu Duhul Sfânt. Sunt gata să facă multe lucruri mai puţin să-şi curăţească vieţile. Ei nu vor un DUH SFÂNT. Ei vor un Duh 'sfânt'. Ei vor un Duh care să le ofere o senzaţie dar dacă pui accentul pe sfinţenie, îţi întorc spatele. Ei vor să trăiască senzaţia de a fi plini cu Duhul dar nu vor Duhul Sfânt care le sfinţeşte vieţile.

O viaţă plină de Duhul Sfânt trebuie să fie o viaţă trăită în sfinţenie pentru că Duhul Sfânt este sensibil şi nu va locui într-o viaţă care nu este sfântă, într-o viaţă care iubeşte păcatul.

Un bărbat sau o femeie care iubeşte păcatul poate avea păcatul dar niciodată nu va putea avea părtăşia Duhului Sfânt în acelaşi timp. Duhul Sfânt este sfânt şi El locuieşte în sfinţenie. El nu cere un loc sfânt pentru a veni dar El cere să fii dornic ca acel loc SĂ DEVINĂ SFÂNT. După ce El vine, El face locul acela un loc glorios. Şi orice ar însemna acest lucru, cu siguranţă presupune ca acolo unde Dumnezeu aduce lumina Sa acel loc să devină glorios. El face locul de la picioarele Lui un loc glorios şi dacă Duhul lui Dumnezeu vine în inimile noastre, El va face ca acea inimă să trăiască o experineţă glorioasă nu neapărat una dramatică.

Unii îi încurajează pe oameni să fie plini de Duhul Sfânt ca să fie ca şi Billy Graham. Nu vei fi umplut de Duhul Sfânt dacă eşti dispus să fii un nimeni, o persoană necunoscută despre care nimeni nu a auzit; o persoană care umblă pe drumurile lăturalnice ale lumii în umbra altor oameni măreţi. Când mergi în umbra cuiva acea persoană primeşte laudele iar tu treci neobservat. Niciodată nu vei fi umplut de Duhul Sfânt pentru a deveni cineva, pentru a ţi se îndeplini dorinţa de a fi celebru, de aţi se face publicitate, de a fi cunoscut de întreaga lume, de fapt chiar această dorinţă de a fi măreţ opreşte toată lucrarea lui Dumnezeu.

Pavel a spus că ceea ce împărtăşea el avea putere deşi nu folosea o vorbire convingătoare sau strălucitoare ci limbajul simplu, direct, pe care oricine îl putea înţelege. Dar cred că cel mai mare dar din întreaga lume este să ai o inima blândă şi smerită.

Vrei şi tu să ai această inimă? Ai vrea să ai acest lucru mai degrabă decât să fii faimos? UN DUH BLÂND ŞI LINIŞTIT ESTE DE MARE PREŢ ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU.

Când Dumnezeu ne găseşte că suntem ca nişte măgari sălbatici cu nările largi, cu ochii scânteind şi urechile lăsate pe spate urând atingerea pielii şi mirosul oamenilor, Duhul Sfânt vine, ne preia şi începe să ne îmblânzească. După acest proces, felul de a fi al animalului se schimbă. Îşi ciuleşte urechile şi nechează când te vede venin d. Ochii sunt calmi acum. Dacă-l mângâi pe spate el vine spre tine şi te miroase si înţelege când îi spui 'Dii! ' în orice limbă i-ai spune. Poţi chiar să laşi copilul pe afară să se joace prin preajma lui, animalul fiind îmblânzit şi nu mai prezintă nici un pericol.

Duhul lui Dumnezeu vrea să facă acelaşi lucru şi pentru tine. El vrea să te îmblânzească, să te smerească, să te facă o persoană răbdătoare.

Creştinul care a fost transformat prin puterea Duhului Sfânt, într-o persoană supusă, ascultătoare, smerită şi de încredere are comori mai valoroase decât toate bogăţiile din lume. Tot aurul din lume nu s epoate compara cu comoara pe care o posedă un om care a fost îmblânzit, zdrobit, domesticit, smerit, îndulcit şi calmată prin lucrarea Duhului Sfânt.

Va trebui sa vină si acea unitate cu Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, să avem aceeaşi perspectivă, aceeaşi nădejde, aceleaşi gânduri, să experimentăm aceeaşi unitate cu Duhul Sfânt. Cultiv cunoaşterea şi părtăşia Duhului Sfânt stând în strânsă legătură cu El.

Poţi cultiva cunoaşterea Duhului Sfânt fiind în unitate cu El şi total predat Lui înţelegându-L aşa cum El te înţelege pe tine, dorind să mergi pe drumul pe care merge El şi dorind să fii aşa cum este El, asemenea Lui.

A fi câştigător în Împărăţia lui Dumnezeu vine din cunoaşterea Lui şi din a căuta să fim ascultători de El. Mulţi oameni nu sunt pregătiţi să audă aceste cuvinte. Nu au ajuns niciodată la acest punct. Nu au hotărât niciodată că doi se pot învoi să meargă împreună dar când află că acest lucru e posibil, ce transformare aduce acest lucru în viaţa noastră!

Părinţii noştri pelerini au îngenunchiat pe stâncile golaşe şi s-au închinat lui Dumnezeu. Nu trebuie să luăm ca pe un lucru de apucat preţul pe care l-au plătit ei pentru ca noi să ne bucurăm de libertatea religioasă. Trebuie de asemeni să fim oameni spirituali, să-L cunoaştem pe Dumnezeu, să cultivăm acest lucru în viaţa noastră, să ne apropiem de El, să fim plini de El şi să ne continuăm alergarea în părtăşie intimă cu El.