Umblă în adevăr şi în smerenie

Umblă înaintea lui Dumnezeu în adevăr şi în smerenie

1, Fiule, umblă înaintea Mea în adevăr şi caută-Mă în toată vremea cu curăţie de inimă. Cine umblă înaintea Mea în adevăr nu se teme de nici un rău; adevărul îl va scăpa de cursa amăgitorilor şi de veninul defăimatorilor. Dacă adevărul te face slobod, vei fi cu adevărat slobod şi nu-ţi va păsa de vorbirile deşarte ale oamenilor.

2. Aşa este, Doamne! Fie mie după Cuvântul Tău! Adevărul Tău să mă înveţe; el să mă păzească şi să mă ţină până la sfârşit pe calea mântuirii. El să mă scape de orice poftă rea şi de orice iubire care nu e după voia Ta; atunci voi umbla înaintea Ta în mare slobozenie de inimă.

3. Eu te voi învăţa, zice Adevărul, ce este drept şi plăcut înaintea Mea. Gândeşte-te cu scârbă la păcatele tale şi cu adâncă părere de rău. Să nu socoteşti niciodată că eşti cineva pentru binele pe care-l faci; căci nu eşti decât un păcătos supus la multe patimi şi încurcat în lanţul lor. Lăsat de capul tău, umbli tot după lucruri de nimic, lesne te clatini şi uşor eşti biruit, lesne te tulburi şi uşor te sperii. Ce lucru ai cu care să te poţi lăuda? Nimic; ba încă ai multe lucruri pentru care trebuie să te micşorezi în ochii tăi şi să te ruşinezi; căci eşti mult mai slab decât îţi poţi închipui.

4. Deci, nimic din tot ce faci să nu ţi se pară mare, de preţ, minunat; vrednic de laudă şi de dorit nu este decât ceea ce rămâne în veci. Mai pe sus de toate să-ţi placă adevărul şi să-ţi fie scârbă de ticăloşia ta. De nimic să nu te temi mai mult, de nimic să nu-ţi fie frică şi să fugi mai mult ca de păcatele şi de greşelile tale. Acestea trebuie să pricinuiască inimii tale o durere mai sfâşietoare decât cea mai mare pagubă din lume. Sunt unii care nu umblă cu inimă curată înaintea Mea, şi mânaţi de o mândrie şi de o curiozitate neroadă, vor să descopere tainele Mele şi să pătrundă adâncurile lui Dumnezeirii, în timp ce de ei înşişi şi de mântuirea lor uită. Unii ca aceştia, fiind părăsiţi de Mine, din pricina mândriei şi curiozităţii lor, cad adesea în ispite grele şi în păcate mari.

5. Teme-te de judecăţile lui Dumnezeu, cutremură-te de mânia Celui Atotputernic, nu cerceta faptele Celui Preaînalt, ci uită-te la nedreptăţile tale şi vezi răul pe care l-ai făcut şi binele pe care te-ai lenevit să-l faci. Unii îşi pun toată evlavia în cărţi, alţii în icoane, iar alţii în diferite smne dinafară. Mulţi Mă au mai mult pe buze, dar nu şi în inimă. În sfârşit sunt şi oameni care, luminaţi, şi curăţiţi înăuntrul lor, îşi înalţă necontenit inima spre cele veşnice; de aceea nu ascultă glasul celor vremelnice; şi, cu părere de rău trebuie să o spunem, dau câştig de cauză firii pământeşti. Aceştia aud ce grăieşte Duhul Adevărului în ei; căci El îi învaţă să dispreţuiască cele pământeşti şi să iubească cele cereşti, să uite lumea şi să dorească zi şi noapte cerul.