Trudește pentru o credință mai mare!

   Trudește pentru o credință mai mare!

   Nici un alt om nu se află într-o primejdie mai mare de a-și pierde credința, ca acela care este mulțumit cu ceea ce are. O scânteie se poate stinge mai ușor decât o flacără, o picătură de apă se usucă mai ușor decât un râu. Cu cât credința ta este mai puternică, cu atât ea va fi mai la adăpost de atacurile vrăjmașilor. Când cercetașii descoperă o cetățuie slab apărată, atunci dușmanul este gata să pornească împotriva ei. Diavolul este un laș și lui îi place să lupte când avantajul e de partea lui. Și el, nu poate avea un avantaj mai mare decât o slabă credință a creștinului.

   Numai dacă ai cunoaște numeroasele avantaje ale unei credințe puternice față de o credință slabă, n-ai mai sta pe gânduri până ce nu ți-ai însuși-o. O credință puternică biruiește acele ispite care iau în captivitate credința slabă.

   Când credința lui David a triunmfat, el a putut privi moartea în față, fără nici o teamă:

   Căci poporul vorbea să-l ucidă cu pietre... dar David s-a îmbărbătat sprijinindu-se pe Domnul, Dumnezeul lui.

   Totuși, când credința îi era slabă, el era gata să fugă și să se ascundă în cea mai apropiată groapă pentru a-și salva viața.

   Credința puternică îl eliberează pe creștin de acele gânduri care apasă asupra credinței sale:

   Celui cu inima tare, Tu-i chezlășuiești pacea, da, pacea, căci se încrede în Tine.

   Cu cât credința este mai mare, cu atât va fi mai multă pace și liniște interioară. Când credința este mică, atunci va fi puțină pace și seninătate în furtunile dezlănțuite de îndoieli.

   Creștinul va fi dus în cer atât de o credință slabă cât și de una puternică, căci e cu neputință să se piardă cea mai mică măsură de har, de vreme ce natura lui e incoruptibilă. Dar creștinul care se îndoiește nu va avea tot o călătorie așa de plăcută spre cer ca a credinciosului cu o credință puternică. Deși toți pasagerii unui vas vor ajunge în siguranță la țărm, totuși, călătorul care suferă de rău de mare va avea o călătorie mai puțin confortabilă în comparație cu omul sănătos. Persoana bolnavă nu se poate bucura de surprizele plăcute ale călătoriei. Dar omul puternic gustă toată plăcerea ei. Și, în timp ce-și dorește din toată inima să fi ajuns deja acasă, totuși bucuria pe care o are scurtează și ușurează călătoria lui.

   Astfel, creștine, există multe desfătări pe care sfinții ce călătoresc spre cer le întâlnesc în drumul lor, pe lângă ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru ei la sfârșitul drumului. Numai creștinul cu o credință suficient de puternică pentru a acționa pe baza făgăduinței găsește și intră în posesia acestor plăceri. Cel ce vede splendorile duhovnicești în făgăduință cântă tot drumul. Dar necredința închide așa de strâns ochiul creștinului încât el nu vede nimic care să-l înveselească și să-l elibereze de temerile lui.

   Dacă nu dorești o călătorie apăsătoare spre cer, trudește-te să-ți întărești credința!

   Dar s-ar putea să vrei să știi în mod sigur dacă credința ta e puternică sau una slabă. Următoarele caracteristici îți vor arăta diferența:

   - Cu cât un creștin se bizuie mai deplin pe făgăduințele lui Dumnezeu, cu atât credința lui e mai puternică

   - Cu cât inima creștinului e mai mulțumită, indiferent de schimbările pe care le aduce Providența poziției sale în lume, cu atât credința lui e mai puternică

   - Cu cât un creștin poate aștepta mai mult un răspuns, cu atât credința lui e mai puternică

   - Cu cât un creștin suferă de bunăvoie datorită unei făgăduințe, cu atât credința lui e mai puternică

   - Cu cât un creștin se opune mai ușor păcatului, cu atât credința lui e mai puternică

   - Cu cât există mai multă supunere și dragoste în umblarea creștinului, cu atât credința lui e mai puternică

   - Cu cât mai liniștită e atitudinea creștinului față de moarte, cu atât credința lui e mai puternică.

   Dumnezeu și acum poate face un ospăț doar din câteva pâini și să transforme credința plăpândă a creștinului într-o masă încărcată cu numeroase mângâieri. Dar mă tem că Dumnezeu nu va face această minune pentru omul care se mulțumește cu o credință mică și nu încearcă să o mărească.