Templul -1-

   Dupa ce Iuda a parasit tovarasia celorlalti ucenici si cu putin timp inainte sa fie dat in mainile vrajmasilor Sai, Domnul Isus a inceput sa le spuna celor unsprezece ucenici care mai ramasesera, despre casa lor cereasca "In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri... E u ma duc sa va pregatesc un loc" (Ioan 14.2). Exista o cetate in cer. In ea Vechiul si Noul Testament se unesc; Iudeii si Neamurile sunt facuti una. Portile au numele celor douasprezece semintii ale lui Israel si cele douasprezece pietre ale temeliei poarta numele celor doisprezece apostoli. Orice popor, limba sau neam este reprezentat aici. Numele cetatii este Noul Ierusalim. Ierusalimul pamantesc poarta numele ei, dar nu este decat un model. In aceasta cetate a pacii nu sunt lacrimi, moarte, tristete sau durere.

   Aceasta este cetatea despre care a vorbit apostolul Pavel "Dar Ierusalimul de sus este slobod, si el este mama noastra" (Galateni 4.26). Dorul lui Avraam dupa locul acela era atat de mare incat nu s-a putut stabili in nici un loc de pe pamant. Aceasta este cetatea in care sfintii isi au cetatenia. Aici sunt inregistrate certificatele lor de nastere si naturile lor renascute se adapteaza acelei atmosfere.

   In Ierusalimul ceresc, Mielul este acasa. Pe pamant, Domnul Isus era in afara elementului Sau si nu se intelegea cu cei din jurul Lui. El  a suspinat, a plans si tot timpul a fost infruntata de dusmanii Lui. Dorinta Lui este sa-i ia pe ucenicii Sai cu El si sa-i duca intr-o cetate proiectata sa I sepotriveasca pe deplin. El este Arhitectul ei. Orice ungher a fost proiectat dupa specificatiile Lui. Acolo este bucurie, pace si dragoste care straluceste din fiecare zid.

   In cetatea margaritarelor, a pietrelor scumpe, a cristalului si a aurului exista un templu. Cel care a facut din tarmul marii o capela si din dealurile Galileii catedrale unde veneau mii de oameni, nu are nevoie de nici un monument ca sa faca din Noul Ierusalim o cetate de inchinare. Prezenta Lui acolo este de ajuns. "In cetate n-am vazut nici un Templu; pentru ca Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca si Mielul, sunt Templul ei" (Apocalipsa 21.22).   La origine, cand oamenii au inceput sa cheme Numele DOMNULUI, ei zideau altare din pietre necioplite, asezate una peste alta. Moise a ridicat un cort dupa modelul care i-a fost aratat pe Sinai. Mai tarziu, Solomon a urmat acel model construind o structura magnifica. Cateva secole mai tarziu, dupa ce Nebucadnetar daramase Templul, Israelitii s-au reintors din robie ca sa-l reconstruiasca. Batranii care-si aminteau de minunea lui Solomon deplangeau cu durere lipsa de maretie a templului reconstruit. Templul lui Irod din timpul Domnului Cristos era impresionant, dar Domnul Isus a spus ca nu va ramane piatra pe piatra. In anul 70 d.H., Titus, imparatul Romei a venit sa implineasca acea proorocie. Estre evident ca aceste constructii au fost niste simboluri temporare care nu aveau rol durabil in planul lui Dumnezeu.

   Este interesant sa mergem inapoi in zilele lui David si sa vedem ca Dumnezeu era atat de multumit intr-un cort ca si in edificiul colosal pe care David nadajduia sa-l construiasac. David se simtea vinovat pentru ca tocmai terminase o frumoasa casa de lemn din cedru care urma sa fie una din referintele sale. Uitandu-se pe fereastra el putea sa vada modestul cort in care era pastrat chivotul prezentei lui Dumnezeu. Referindu-se la templul din visurile lui David, Stefan i-a uimit pe iudei cu un fapt de netagaduit: "Dar Cel Prea Inalt nu locuieste in lacasuri facute de maini omenesti, cum zice proorocul: "Cerul este scaunul Meu de domnie si pamantul este asternutul picioarelor Mele. Ce fel de casa Imi veti zidi voi Mie?"

   In Vechiul Testament, DUMNEZEU a stabilit exemplul pe care Domnul Isus l-a urmat in Noul Testament. El nu avea loc stabil unde sa-si odihneasca capul. Din Betleem la Golgota nu s-a gasit nici un loc pentru El. Imparatia Lui nu a izbit privirile pentru ca nu era din lumea aceasta. In lucrarea Lui pe pamant El nu si-a stabilit sedii centrale. Casa lui Petru, dealurile, locurile pustii si pridvorul lui Solomon erau locuri potrivite pentru adunarile Lui. Nici ucenicii Lui nu vad nevoia de a initia un proiect de constructie. Singurul loc in care El s-a inradacinat a fost inimile oamenilor.