Siria sau Palestina?

Ieri am fost în centru să plătesc gunoiul. Inițial această instituție are un sediu anume. Dar de câteva zile și-au schimbat adresa, așa că am fost la librăria centrală din oraș pentru a efectua această plată. Ajunsă acolo, un om din Africa mă întrebă dacă cumva sunt din Siria. M-a amuzat întrebarea lui, dar în același timp m-a și întristat. I-am spus că sunt din România iar el foarte surprins mi-a replicat- dar tu nu arăți ca o Romanian gypsy. Am râs maxim. Culmea ironiei este că pe lângă româncă sunt și gypsy câteva procente.

De când sunt în Anglia nimeni nu m-a catalogat ca fiind româncă. Niciodată. Pentru unii sunt din Iran, pentru alții sunt din Palestina. Iar ieri cineva a crezut că sunt din Siria. Deci, în concluzie nu sunt europeană. Sau cel puțin nu arat ca o europeană pentru oamenii din Anglia. Și sunt deja de șapte ani aici în țara asta.

Nu mă deranjează că mă asociază cu o asiatică doar pentru că port rochie și batic. Ba din contră, pentru mine e o onoare. O bucurie pe care am primit-o după ani de rugăciuni. Ani în care l-am rugat pe Dumnezeu să mă ajute să arăt ca o creștină care să îl onoreze pe Domnul Isus printr-o vestimentație demnă de cer. O vestimentație care este atât de călcată în picioare de vedetele pocăite de pe Youtube.

Mă doare enorm faptul că, româncele care se dau că sunt pocăite nu își poartă baticul. Fetelor, nu aveți idee cât de frumoase ați fii dacă ați purta și voi batic. Nu mai pot să văd frumusețea decât prin ochii Domnului Isus. El mi-a dat harul ăsta și îi mulțumesc. Dar credeți-mă, când văd o fată fără batic pe cap o văd indecentă și o asemăn ca un cal fără stăpân. O slobozenie care nu are în ea nădejdea, ci doar desfrâu, păcat și multă depresie.

Am urât baticul atât de mult, nu puteam să îl suport. Eram atât de înverșunată împotriva lui. Dar în același timp mă rugam ca Dumnezeu să mă ajute să fiu smerită și pe placul Lui. Ironic, nu? Dar Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunile și mi-a dat biruință. De atunci nu mai pot să văd frumusețea unei femei altfel decât cu batic. Am pierdut ochii ăia care în trecut vedeau baticul ca ceva urât, iar pe mine mă vedeam o babă și rușinea era imensă pe capul meu. Rușinea mă făcea să simt o greutate mare pe capul meu, în timp ce eu purtam un amărât de cordon de la o rochie pe care îl consideram batic la vremea respectivă.

Fetelor, nu aveți idee cât de mult apreciază bărbații o vestimentație decentă la noi femeile. Odată, un sofer de Uber mi-a zis că mă apreciază foarte mult pentru cum sunt îmbrăcată. Și în completare a precizat că bărbatul cu care mă voi căsători o să fie foarte mândru de mine. În momentul ăla mi s-a umplut inima de multă bucurie. Am muncit mult să ajung la nivelul ăsta. Spiritual, pe genunchi. Doar Dumnezeu știe și n-am cuvinte să îi mulțumesc pentru biruința pe care mi-a dat-o. S-a aplecat cu îndurare spre mine și m-a ajutat să arăt ca o femeie creștină.

Știu că multe sunteți înverșunate și prinse într-un război teribil în inima voastră. Știu că nu vă interesează părerea bărbaților absolut deloc. Pentru voi ei sunt doar misogini, violatori, pedofili. Noi pentru ei curve. Care e diferența? Vă zic eu care e. În războiul ăsta de gen care a strâns tone de frustrări din ambele părți și care planează în aer ca un genocid, eu aleg să mă bucur când un bărbat apreciază vestimentația mea. Și dacă un bărbat apreciază și admiră, Dumnezeu cu atât mai mult ne apreciază. Am fost și eu ca voi fetelor, dar am ales să fac pace în inima mea. Dumnezeu de fapt m-a ajutat. Mi-a schimbat gândirea și mi-a dat alți ochi. Văd cu ei ce vede și El.

Româncele din păcate poartă baticul doar când au cancer. Doamne ferește, nu sunt împotriva lor. Cu siguranță și eu aș proceda la fel pentru că îmi iubesc tare mult părul. Așa cum majoritatea dintre noi ținem la el și nu ne ciuntim ca să arătăm ca bărbații. Ce vreau să zic de fapt, de ce doar când rămânem fără păr ne acoperim capul? Când în Biblie fix invers e ideea. Acolo spune că dacă ne este rușine să ne acoperin capul, nu avem decât să ne radem și să rămânem așa. Și nicidecum dacă ne radem în cap, să ne punem batic. Iar noi facem fix invers de cum este scris în Biblie.

Sunt doar două variante. Avem păr și implicit ne acoperin capul din respect pentru Domnul Isus, ori ne radem în cap și rămânem așa dezgolite și cu chelia la vedere. Greu, nu? Ambele variante greu de acceptat. Dar pentru Domnul Isus oare n-a fost greu să își dea viața pentru noi? I-a fost teribil de greu, dar pentru că ne-a iubit a acceptat ocara din dragoste pentru noi. Noi din dragoste pentru cine nu acceptăm ocara de a purta batic, dacă cumva asta este o ocară.