Scumpă Biserică

Scumpă Biserică,

Îţi scriu ca să ştii cum eşti în vremurile din urmă şi să te pocăieşti.

Ţi-am cântat din suflet, ca să-ţi ating inima, urechile ţi s-au bucurat, dar inima ta a rămas departe de Domnul.

Ţi-am scris mesaje din lucrarea lui Dumnezeu, ca să vezi biruinţa cu Hristos şi să te implici în slujire, ai citit cu ochii, dar sufletul nu ţi-a fost atins.

Ţi-am făcut rugăciuni cu lacrimi, ca să plângi, dar nu ai vărsat lacrimi.

Ţi-am rostit binecuvântări în Numele lui Isus Hristos, le-ai folosit pentru tine, pentru binele tău, dar ai uitat pe orfan, pe văduvă, pe sărac, pe bolnav.

Te-am îndemnat să-ţi vizitezi nevoiaşii din adunarea ta, ai spus: "mai tarziu".

Te-am îndemnat să mergi la patul celui suferind, ai raspuns ca nu ai timp acum, dar sigur o vei face mai târziu.

Te-am rugat să faci evanghelizare, însă nu ţi-ai oferit timpul şi sănătatea pentru Hristosul Evangheliei.

Te-am îndemnat să părăseşti terafimii lumii, căci ai în mijlocul tău un Dumnezeu Glorios, însă nu i-ai văzut slava în mijlocul tău, căci ai fi rămas fascinat de ea.

Te-am ajutat când ti-a fost mai greu, dar astea au trecut şi ai uitat repede binele pe care ţi l-am făcut.

Ţi-am făcut daruri sfinte, prorocii şi profeţii, daruri din Duhul Sfânt, dar ai devenit pământească şi firească, în loc să creşti în HARUL MEU.

Ţi-am dat tot ce ţi-a dorit inima, te-am binecuvântat să-ţi fie bine, dar, ca şi poporul evreu în deşert, ţi-ai uitat ţinta cerească.

Te-am făcut cetăţeană a cerului, străină şi călătoare pe pământ, dar tu ţi-ai făcut averi pe care le mănâncă moliile şi rugina.

Te-am îndemnat să devii duhovnicească şi să-ţi smereşti sufletul, dar tu ai râs ca Sara altadată.

Ţi-ai facut programe atractive, dar Eu nu sunt în spectacole. Ai actori pe scenă, dar nu mai ai simţăminte.

Ai şcoli teologice, dar unde îţi este înţelepciunea Mea?

Ai râsete, şi nu mai ai lacrimi, Eu Însumi am plâns pe străzile Ierusalimului, Eu astăzi plâng şi în tine.