Şcoala ca o frunză ruginită de toamnă

A început banala şi nesemnificativa şcoală, care îţi dă sentimentul că după ce o termini eşti un mare nimeni sau la extrema cealaltă, că eşti cineva. Este doar sentimentul...

A început şcoala care altă dată dădea un Nichita Stănescu, un Ion Creangă, un Sadoveanu precum şi pe alţii, pe când astăzi, se ocupă cu “socializatul” băieţi-fete, cu parvenitismul, cu manelismul  şi şmecheria.

A început şcoala pentru care altă dată aveai un respect aparte, nu oricine studia, nu oricine lua examenele, nu oricine învăţa, pe când acum, frumoasa şcoală românească se scutură de praful din mintea elevilor.

A început şcoala care în loc să fabrice intelectuali, oameni culţi şi iluştri, meseriaşi adevăraţi, doar încearcă să întreţină la foc molcom ceea ce elevii au primit în cei şapte ani de acasă, de la părinţii care au avut sau nu timp să se ocupe de ei.

A început şcoala cu parada vestimentară şi a bunurilor dar şi cu discuţiile între colegi de genul, “uite ce telefon mi-am luat”, discuţii tipice care îţi iau pofta să gândeşti la ceva constructiv.

Din păcate, a început un alt an în care interesul pentru învăţământ este într-o stare inertă. Pentru o viaţă sănătoasă, şcoala are nevoie de corectitudine, de discernământ, de putere, de Dumnezeu.

Şcoala adevărată nu implică numai instituţia. Până la urmă Nicolae Iorga zicea bine: “Şcoala este tot ce vezi şi tot ce auzi.”

Fintoiu Alexandru