Rugăciunea necurmată

Rugăciunea neîncetată

(Matei 24.2; 25.3; 26.1; Marcu 13.3; 14.8; Luca 18.1; Luca 21.6; 1 Cor. 16.3; 1 Tes. 5.6,7; 1 Petru 5.8; Apoc. 16.5).

În Ioan 17.3, citim: ” Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis Tu.”

Aşadar, viaţa veşnică, constă în a-L cunoaşte pe Tatăl şi pe Fiul Său.

În Luca 10.2, aflăm că, această Persoană care Îl descoperă pe Tatăl, este Domnul Iisus.

Potrivit spuselor Domnului Iisus: ” Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl şi a primit învăţătura Lui vine la Mine” (Ioan 6.5), putem înțelege că, Tatăl este Cel care descoperă pe Fiul. Întrucât, Tatăl ne învaţă din Scriptură, cum să ne punem încrederea în Fiul (Ioan 6.9; 1 Ioan 3.3).

Legea care duce la mântuire, este Legea Duhului de viaţă (Romani 8.2; 2 Cor. 3.6). În această Lege, trebuie să ne adâncim privirile şi să stăruim, nu ca nişte ascultători uituci, ci ca nişte împlinitori cu fapta (Iacov 1.5).

Nădăjduind în făgăduințele lui Dumnezeu şi stăruind cu lecturarea Noului Testament (Isaia 42.2), Tatăl ne va învăţa, şi astfel vom ajunge să-L cunoaștem pe Fiul Său; iar Fiul, Îl va face cunoscut pe Tatăl (Ioan 1.8).

Mântuirea fiind un proces, ce trebuie dusă până la capăt, cu frică şi cutremur (Filip. 2.2), necesită o veghere continuă.

În Ps. 50.3 și Prov. 16.7, citim :

“…celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.”

“…acela îşi păzeşte sufletul, care veghează asupra căii sale.”

Așadar, creștinul trebuie să stea de streajă, să pândească fiecare gând, privire, vorbă şi faptă; să vegheze tot timpul (Luca 21.6) și să se roage neîncetat (1 Tes. 5.7), necurmat (Luca 18.1).

Întrucât, rugăciunea trebuie să fie fără oprire (Luca 18.1; 21.6; 1 Tes. 2.7), iar acest fapt, la prima vedere pare că este ceva cu neputință, în această scriere, voi expune biblic, cum se poate să ne rugăm neîncetat.

Înainte de aceasta, să vedem câteva adevăruri fundamentale:

· Către cine trebuie adresată rugăciunea și în Numele cui.

Sunt mulţi care spun rugăciuni scrise de alţii, repetându-le întruna ca pe nişte poezii, de aceea Domnul Iisus ne spune în Matei 6.7: “Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi.”

Când ucenicii i-au cerut Domnului Iisus să-i înveţe să se roage, Domnul Iisus le-a spus, cum trebuie să se roage (Matei 6.9-13), ce trebuie să conțină o rugăciune și în Numele cui trebuie să se roage.

În Ioan 16.3, aflăm două adevăruri fundamentale: către cine trebuie adresată rugăciunea şi în Numele Cui:

“În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic. Adevărat, adevărat vă spun că orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.”

După cum putem observa, rugăciunea trebuie spusă din inimă, către Tatăl în Numele Domnului Iisus (Ioan 14.3)

· Cui îi ascultă Dumnezeu rugăciunea?

În Ioan 9.1, citim: “Ştim că Dumnezeu n-ascultă pe păcătoşi; ci, dacă este cineva temător de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acela îl ascultă.”

· Ce trebuie să facem ca rugăciunea să fie ascultată?

În 1 Tim. 2.5, citim: ”Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Iisus Hristos”.

- Domnul Iisus, fiind singurul mijlocitor și Mare Preot (Evrei 5.5), peste casa lui Dumnezeu (1 Tim 3.5; Evr. 3.6), avem responsabilitatea să ne mărturisim păcatele înaintea Sa (1 Ioan 1.9), ca astfel, rugăciunile să fie primite (Evrei 7.5).

- O altă condiție, ca rugăciunea să fie ascultată de Dumnezeu (Ps. 65.8 ), o aflăm în 1 Ioan 5.4, unde citim, că, dacă cerem ceva după voia Sa, ne ascultă.

- În Psalmi 66:8, citim: ” Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul.”

- Iacov 4:3: ” Sau cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre.”

- Ioan 15:7: ”Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.”

- În Prov. 28.9, citim: ” … dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n-asculte Legea, chiar şi rugăciunea lui este o scârbă,” iar ca consecință finală, în Ps. 109.7, mai citim că, la judecată va fi găsit vinovat şi rugăciunea lui va trece drept un păcat!”

· Cum ne putem ruga?

- Cu mintea (1 Cor. 14.5)

- Cu gura (Isaia 65.4)

- Cu duhul (1 Cor. 14.4)

· Cum să ne rugăm neîncetat?

Întrucât rugăciunea necurmată, neîncetată, este cu neputinţă pentru noi, aceasta nu este valabil şi pentru Dumnezeu. Mai sus, am redat că ne putem ruga cu mintea, cu gura şi cu duhul.

În Matei 19.5-26, citim: “Ucenicii, când au auzit lucrul acesta, au rămas uimiţi de tot şi au zis: „Cine poate, atunci, să fie mântuit?” Iisus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă.”

Firesc gândind, cu mintea nu ne putem ruga neîncetat, de altfel, nici cu gura. Însă, duhul ne având aceleași preocupări pe care le-am putea avea cu mintea și gura noastră, el se poate ruga neîncetat.

În Ioan 4.3-24, citim: “Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.”

Rugăciunile plăcute Tatălui, sunt acelea în Duh.

Iar în Romani 8:6, citim: ” De asemenea şi Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, căci noi nu ştim să ne rugăm cum trebuie, ci Însuşi Duhul Se roagă pentru noi cu suspine negrăite”.

În 1 Cor. 6.7, citim: “Dar cine se lipeşte de Domnul este un singur duh cu El.

Așadar, taina rugăciunii necurmate este: dacă suntem una în Duh cu Domnul, Duhul Sfânt este Acela care se roagă neîncetat, astfel vom putea veghea tot timpul.

Să vedem deci, care sunt condițiile pe care trebuie să le împlinim, să ajungem lipiți, uniți, una cu Domnul Dumnezeu la nivel de Duh (1 Sam. 12.4).

1. Prima condiție.

Ce aţi auzit de la început, aceea să rămână în voi. Dacă rămâne în voi ce aţi auzit de la început, şi voi veţi rămâne în Fiul şi în Tatăl (1 Ioan 2.4).

Din această caracteristică, aflăm că, pentru a rămâne în Domnul Iisus, trebuie să ne rezumăm strict, doar la învățăturile Sale (Deut. 5.2; Ecles. 3.4; Prov. 30.6; Ezec. 20.9; Ioan 8.2; 1 Cor. 4.6).

În Luca 10.6, citim: ” Iisus i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?” Aşa cum este scris, aşa să împlinim.

Cu atât mai mult, deci, trebuie să ne ţinem doar de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele (Evrei 2.1).

2. A doua condiție.

Cine mărturiseşte că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el şi el în Dumnezeu (1 Ioan 4.5).

3. A treia condiție.

Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu, rămâne în Mine, şi Eu rămân în el (Ioan 6.6).

4. A patra condiție.

Și noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi. Dumnezeu este dragoste; şi cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el (Ioan 17.6; 1 Ioan 4.6). Iar dragostea faţă de Dumnezeu, se poate arăta, numai prin vieţuirea după poruncile Sale (Ioan 14.5,1, 23; 15.9-10; 1 Ioan 5.3; 2 Ioan 6).

5. A cincea condiție.

Cine păzeşte poruncile Lui rămâne în El, şi El în el. Şi cunoaştem că El rămâne în noi prin Duhul pe care ni L-a dat (1 Ioan 3.4).

6. A șasea condiție.

Oricine rămâne în El nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut (1 Ioan 3.6).

Cei ce sunt în Domnul Iisus, nu mai continuă să păcătuiască, ci se luptă până la sânge împotriva păcatului (Evrei 12.4).

7. A șaptea condiție.

Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit Iisus (1 Ioan 2.6).

Așadar, acestea sunt condițiile necesare unirii cu Domnul Iisus Hristos la nivel de duh (Ioan 14.0), în scopul realizării rugăciunii necurmate.

Însă, la final doresc să evidențiez totodată că, condiția de a fi una cu Domnul Iisus Hristos, nu este obligatorie doar pentru realizarea rugăciunii necurmate.

Unirea cu Domnul Iisus la nivel de duh, este absolut necesară pentru evenimentele: răpirii Bisericii și judecata de apoi.

În 1 Ioan 2.8, este scris: „Și acum, copilaşilor, rămâneţi în El, pentru ca, atunci când Se va arăta El, să avem îndrăzneală şi, la venirea Lui, să nu rămânem de ruşine şi depărtaţi de El.”

Iar în Ioan 15:6, citim: ” Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc, şi ard.”