Rugăciunea îi va mântui pe alții

Deschideți la 1 Ioan 5.16:

Dacă vede cineva pe fratele său săvârșind un păcat care nu duce la moarte, să se roage; și Dumnezeu îi va da viața, pentru cei ce n-au săvârșit un păcat care duce la moarte.

Aceasta este una dintre cele mai remarcabile afirmații din întreaga Biblie făcute pe tema rugăciunii și puterea ei uimitoare; dar nu este doar cea mai uimitoare, este și cea mai încântătoare și îmbucurătoare afirmație. Dumnezeu ne spune aici că rugăciunea nu va aduce binecuvântare doar celor ce se roagă ci va aduce cea mai mare binecuvântare, chiar aceea a vieții veșnice, celorlalți, acelora pentru care ne rugăm. Ne spune că dacă vedem un alt om făcând un păcat care nu duce la moarte, adică orice păcat cu excepția celui de neiertat, noi putem merge înaintea lui Dumnezeu în rugăciune pentru acel om iar Dumnezeu, ca răspuns la rugăciunea noastră îi va da omului pentru care ne-am rugat, viață veșnică. Desigur că acest pasaj este deseori luat ca argument pentru a susține vindecarea divină și este interpretat prin faptul că VIAȚA despre care se vorbește aici este, pur și simplu, viața naturală sau fizică pentru un om care s-a îmbolnăvit din cauza săvârșirii unui păcat, cu excepția păcatului care duce la moarte. Dar aceasta nu este o interpretare greșită ci este și un aimposibilă. În scrierile sale, apostolul Ioan folosește două cuvinte diferite pentru VIAȚĂ. Unul semnifică viața fizică, celălalt viața duhovnicească sau veșnică; niciodată nu este folosit cuvântul ce sensul de viață fizică, naturală. M-am uitat la fiecare pasaj din Evanghelia sa, din Episolele sale și din Apocalipsa în care el folosește acest ultim cuvânt și, în nici o situație nu folosește cuvântul din acest verset cu un alt sens decât VIAȚĂ DUHOVNICEASCĂ, VIAȚĂ VEȘNICĂ. Acesta este sensul folosit de Ioan în acest verset iar ideea versetului nu este aceea că cineva poate obține viața fizică a cuiva, izbăvirea de o moarte naturală dacă se roagă pentru o persoană care a păcătuit, ci el poate obține viață veșnică, mântuirea în sensul deplin, pentru omul care a săvârșit un păcat, cu excepția păcatului care duce la moarte. Este un gând minunat, un gând care ne aduce alinare și încurajare.

Prin rugăciune putem realiza mai mult pentru mântuirea celorlalți decât am putea realiza prin orice alt fel. Prin aceasta nu vreau să vă spun că, atunci când simțim responsabilitatea pentru mântuirea cuiva noi doar trebuie să ne rugăm și să nu facem nimic altceva. Mulți creștini fac astfel; nu sunt dispuși să-și împlinească datoria, nu sunt dispuși să se ducă la oameni și să le vorbească despre Isus Hristos și, de aceea, se duc la Dumnezeu în rugăciune iar după ce s-au rugat pentru mântuirea acelor oameni, se flatează singuri că și-au făcut întreaga datorie și astfel fac din rugăciune o scuză pentru lașitate, lenevie și neglijarea datoriei lor. Acest fel de rugăciune este o batjocură, este doar o încercare de a masca și de a scuza faptul că ne-am neglijat datoria iar Dumnezeu nu va acorda atenție rugăciunilor de acest fel. Dumnezeu nu ne-a oferit minunatul privilegiu al rugăciunii ca pe un schimb pentru a ne masca lenevia și neglijarea datoriei pe care o avem. Dar dacă suntem dispuși ca Dumnezeu să se folosească de noi ca răspuns la rugăciunile noastre, dacă suntem dispuși să facem orice ne va călăuzi Dumnezeu, să facem pentru a obține mântuirea acelora pentru care ne rugăm, dacă suntem dispuși să facem orice ne stă în putere pentru a aduce mântuirea acestor oameni, atunci vom putea realiza cu mult mai mult prin rugăciune pentru ei decât prin orice alt mijloc.

V-ați gândit vreodată că Însuși Domnul nostru Isus a relizat prin rugăciune unele lucruri pe care nu le-ar fi realizat în nici un fel? Să luăm ca exemplu cazul lui Simon Petru. Era foarte încrezător în sine și, de aceea, se afla într-un pericol iminent. Domnul nostru s-a străduit ca prin învățăturile și avertizările Sale să-l izbăvească de încrederea în sine. Lui Petru i-a vorbit deslușit despre ispitirea care va urma și despre căderea lui, însă el, plin de încredere, a răspuns:

Chiar dacă toți ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire. Matei 26.33

Eu îmi voi da viața pentru Tine. Ioan 13.37

Învățătura n-a avut succes, avertizarea n-a avut succes, apoi, Domnul nostru a apelat la rugăciune. El a spus:

Simone, Simone, Satana a cerut să vă cearnă ca grâul; dar Eu M-am rugat pentru tine ca să nu se piardă credința ta; și, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe frații tăi. Luca 22.31,31

Satan a obținut ce a vrut; l-a avut pe Simon în sita sa și l-a cernut și, oh, cât de lovit și de izbit de marginile sitei lui Satan a fost Simon! DAR TOT TIMPUL CÂT SATAN L-A CERNUT, DOMNUL ISUS S-A RUGAT, iar Simon era într-o siguranță perfectă chiar în sita diavolului. Și tot ce a cerut Satan să-i facă a fost să cearnă pleava din el astfel că Simon a ieșit din sita diavolului ca un grâu mai pur ca niciodată.

Rugăciune Domnului nostru pentru el a fost ceea ce l-a transformat pe Simon din cel ce s-a lepădat de Domnul de trei ori cu jurăminte și blesteme în curtea lui Ana și lui Caiafa, în PETRU, OMUL STÂNCII care a înfruntat aceeași Curte care l-a trimis la moarte și pe Isus și și-a arătat sfidarea faâă de ei spunându-le:

Mai mari ai norodului și bătrâni ai lui Israel! Fiindcă suntem trași astăzi la răspundere pentru o facere de bine, făcută unui om bolnav, și suntem întrebați cum a fost vindecat, s-o știți toți, și s-o știe tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfățișează înaintea voastră pe deplin sănătos, în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-ați răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morți. Faptele Apostolilor 4.8-10

Rugăciunea poate pătrunde jos, jos de tot, până în cele mai adânci profunzimi ale păcatului, le poate nimic și poate lua sub puterea ei bărbați și femei care par pierduți față de orice posibilitate sau speranță de izbăvire și îi poate ridica sus, sus, sus de tot până când vor fi demni de un loc lângă Fiul lui Dumnezeu, lângă tron.