Roada Duhului Sfânt conferă vigoare bisericii

Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga rabdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. Galateni 5.22-23

Există anumite ţeluri morale pe care biserica lui Hristos le are în vedere, pentru care Hristos a murit şi a înviat din morţi şi la care Duhul Sfânt lucrează în viaţa oamenilor. Şi anume să rodească în caracterul uman toate atributele Duhului Sfânt: DRAGOSTEA, BUCURIA, PACEA, ÎNDELUNGA RĂBDARE, BUNĂTATEA, FACEREA DE BINE, CREDINCIOŞIA, BLÂNDEŢEA ŞI ÎNFRÂNAREA POFTELOR. Acestea sunt calităţi ale Duhului Sfânt.

Ştiţi cum este cerul pe timpul zilei. Lumina soarelui coboară sub forma razelor solare care sunt de nunaţă aurie şi care totuşi au în ele o nuanţă albicioasă ce nu este auriu dar aceasta este lumina normală cu care suntem obişnuiţi peste tot în lume. O bucată de sticlă de o anumită formă ne arată atunci când reflectă lumina solară că ea nu este de o singură nuanţă ci de mai multe tonuri variate. Tonurile încep de la lumina vizibilă şi ajung până la unde de lumină care sunt atât de lungi încât nu se mai pot vedea. Într-o prismă putem vedea aproximativ şapte nuanţe ale luminii solare.

Dumnezeu ne spune că El este lumină şi este scris că Isus Hristos este Soarele neprihănirii iar Dumnezeu este ca şi Isus. Dumnezeu este un soare şi un scut. Duhul Sfânt este Duhul Tatălui şi al Fiului împreună. Noi cântăm 'Duh Sfânt, lumină divină, străluceşte peste inima mea, alungă umbrele nopţii şi transformă întunericul meu în lumină'. La fel ca si lumina, Duhul Sfânt este unul, dar când vine în inima unui om, El se fragmentează. Putem vedea caracterul Duhului Sfânt împărţit pe secţiuni sau în culori, la fel cum lumina trece printr-o prismă. Calităţile pe care Duhul Sfânt le aduce sunt dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea şi înfrânarea poftelor.

DRAGOSTEA

Scriptura spune că roada Duhului Sfânt este dragostea. Cred că toată lumea este de acord că lucrul care lipseŞte azi este dragostea. Nu poţi citi ziarul sau asculta radioul fără să auzi o dezbatere politică sau o dezbatere pe tema educaţiei. De fapt nu poţi auzi aproape nimic în care să nu existe contradicţii, ostilitate, ură. Lumea este plină de ură în timp ce Dumnezeu este dragoste.

Dar cum putea transfera această calitate de la Dumnezeu care este dragostea, în inima omului care este plină de ură, să o lăsăm să strălucească şi să producă lumina dragostei? Aceasta problemă Şi-a pus-o Dumnezeu dar este o problemă pe care Dumnezeu fiind Atotputernic şi Atotşiutor poate si chiar o rezolva. El trimite sursa dragostei în inima omului. Duhul Sfânt revarsă dragostea lui Dumnezeu în inimile noastre după cum spune şi imnul următor:

Jos în vale, printre dulcii crini,

Se plimbă Iubitul meu, Îi văd urmele;

Mă zoresc să Te urmez pe Tine, Salvator şi Iubit,

Tot aşa cum vântul îmi şopteşte Numele Tau drag.

Cum putem noi, creştinii să fim aşa cum suntem - atât de reci, atât de iritaţi şi încruntaţi? Noi trebuie să fim femei şi barbaţi îndrăgostiţi. Toţi ştim că o persoană îndrăgostită este o persoană transformată. Lumea aceasta săracă, nebună, decăzută, cântă despre acest lucru cu o voce seducătoare, dar are dreptate. Când o persoana e îndrăgostită, aceasta simte 'ca si când aş avea un curcubeu în jurul umerilor mei'.

Acum haideţi să ne îndreptăm atenţia spre acea calitate mai măreaţă, mai sfântă, şi anume dragostea lui Dumnezeu.

Mă întreb cum de putem fi atât de înfrânaţi şi moderaţi când noi de fapt ar trebui să fim femei şi bărbaţi îndrăgostiţi. Dragostea lui Dumnezeu este în inimile noastre prin Duhul Sfânt. Noi Îl iubim pe Dumnezeu şi îi iubim şi pe alţii de dragul Lui. Ca şi creştini plini de Duhul Sfânt, nu doar că Îl vom iubi pe Dumnezeu în mod suprem dar vom iubi şi tot ceea ce iubeşte Dumnezeu de dragul Lui.

Cu toţii ştim că atunci când avem copii în familie, iubim si noi micile lucruri pe care ei le iubesc. Fie că e vorba de o jucărie zornăitoare sau de alt fel, sau un animal de pluş, ne sunt dragi şi nouă doar pentru că le sunt dragi copiilor noştri. La fel trebuie să fie si cu lucrurile pe care le iubeşte Dumnezeu.