Religii, antihriști, reforme

Religii, antihriști, reforme

Cel mai probabil, fiecare dintre voi, cel puțin o dată, v-ați pus întrebarea: care este religia adevărată?

Prin Harul Domnului Iisus, o să vedem din Sfintele Scripturi, care este Calea adevărată (Ioan 14. 6), considerată de unii partid religios (F. A 24. 14).

Înainte de a începe dezvoltarea acestui subiect, vreau să mărturisesc că cele ce urmează, nu sunt scrise din prisma unor concepții omenești, ci doar din prisma Sfintelor Scripturi.

Religiile, își au acorduri și dezacorduri între ele (F. A 23. 8; Gal. 5. 20); își au învățături de sorginte omenească (Is. 29. 13; Marcu 7. 13).

Religiile sunt numite și partide (F. A 5. 17; 15. 5; 23. 9; 28. 22; 1 Cor. 11. 19; Apo. 2. 15). Din totdeauna au existat religii (ex: a saducheilor; a fariseilor; a nazarinenilor, a nicolaiților ș. m. a, ieșite după ele)

În toate aceste religii, căpeteniile sunt puse pe studii, ci nu pe baza harului lui Dumnezeu (F. A 20. 28; 1 Pet. 5. 1-3). Cei luați cu adevărat în seamă, sunt cei care au o pregătire teologică, ci nu cei care au cu adevărat Duhul Sfânt, care învăță pe cei smeriți (Ps. 25. 9) învățătura sănătoasă (Tit 1. 9).

Învățătura sănătoasă a Domnului Iisus Hristos, pentru membrii religiilor antihriste, pare o nebunie (F. A 26. 24).

În 1 Ioan 4. 5-6, citim: ”Ei sunt din lume; de aceea vorbesc ca din lume, şi lumea îi ascultă. Noi însă suntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu, ne ascultă; cine nu este din Dumnezeu, nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaştem duhul adevărului şi duhul rătăcirii. ”

Unul dintre crezurile flagrante, împotriva Bibliei, cu care aceste culte antihriste îi înșeală pe oameni, este aceasta, că, își însușesc afirmații biblice care nu li se cuvin (Ps. 139. 20).

De exemplu, în Evrei 10: 25, citim: ”Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie. ” Versetul face referire la adunarea menționată în Evrei 12: 22-26, unde citim: ”Ci v-aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor, de Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvârşiţi, de Iisus, Mijlocitorul legământului celui nou, şi de sângele stropirii, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel. Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să-L asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din ceruri, al cărui glas a clătinat atunci pământul, şi care acum a făcut făgăduinţa aceasta: „Voi mai clătina încă o dată nu numai pământul, ci şi cerul”. Dar acești învățători, îi înșeală pe oameni prin vorbăriile lor goale, spunând că, dacă se îndepărtează de secta lor (fie ortodoxă, catolică, iehovistă, mormonă, creștină după evanghelie, adventistă, baptistă, penticostală și toate câte mai sunt ) nu mai sunt mântuiți.

Așadar, prin urmare, în Sfintele Scripturi aflăm că, pot exista oameni foarte religioși (F. A 17. 22), dar fără ca ei să-L cunoască pe Dumnezeul adevărat (F. A 17. 29).

Din Sfintele Scripturi, aflăm că cei care au făcut aceste reforme religioase, sunt cei care au ieșit din Biserica lui Hristos (1 Tim. 1. 6-7; 2 Tim. 2. 16-18; 3. 6-8; Apoc. 2. 15), ca să se arate că nu toți fac parte din Ea (1 Ioan 2. 19) și să iasă la lumină cei găsiți buni (1 Cor. 11. 19).

În 2 Petru 1. 1-3, citim că, acești împotrivitori ai lui Hristos (antihriști), vor căuta să învețe pentru bani; din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău (Rom. 2. 24); vor schimba harul în desfrânare (Iuda 4), adică nu vor avea învățături desăvârșite, sfinte, în totalitate biblice (1 Petru 4. 11); ci vor întări inimile oamenilor prin învățăturile lor (Evr. 13. 9), făcându-i să creadă că sunt mântuiți, când ei sunt plini de răutate și nu sunt curățați de nelegiuirea lor (Prov. 30. 12; Ezec. 13. 22).

Toate aceste reforme religioase, care nu sunt altceva, decât niște agregate create de Satan, pentru a induce în eroare inimile oamenilor, făcându-i să nu mai știe în ce să creadă, astfel împingându-i pe unii la necredință totală în Dumnezeu, iar pe alții înșelându-i să facă parte din aceste religii.

Învățăturile acestor învățători anti-Hristos, sunt surogate împotriva învățăturii sănătoase a Domnului Iisus Hristos, care își pot avea uneori chiar justificări biblice.

De aceea, trebuie de știut că, învățătura trebuie să fie amplă cu toată Sfânta Scriptură, fără să se contrazică cu vreun pasaj din ea. Pentru că, Scripturile se tâlcuiesc singure (2 Pet. 1. 20-21); o întrebare formată, datorită unor versete, întotdeauna răspunsul se va găsi doar în Sfintele Scripturi, fără interpretări proprii, căci, doar astfel nu vom trece peste ce este scris (1 Cor. 4. 6).

Acum, să vedem ce spune Dumnezeu în Sfintele Scripturi despre religie.

Din învățătura Domnului Iisus, nu aflăm de nicio religie.

Însă Iacov spune, dacă cineva crede că este religios, dar nu își înfrânează limba, se înșeală; religia adevărată, este să cercetăm pe văduve și pe orfani în necazurile lor și să ne păzim neîntinați de lume (Iacov 1. 26-27).

În Sfintele Scripturi, aflăm că, aceste persoane care au adoptat această ”religie”, mărturisită de Iacov, se numesc creștini, ucenici ai Domnului Iisus (F. A 11. 26; 26. 28; 1 Pet. 4. 16).

Toate aceste reforme religioase, ce-au fost sau au ieșit după creștinism, sunt culte, partide religioase, care își au învățături antihriste.

Credința adevărată, este doar una (Efes. 4. 5), iar aceasta este cea care îndeplinește toate caracteristicile biblice (2 Cor. 13. 5). Credințele membrilor cultelor sunt eronate; căci, se crede în învățăturile respectivului cult, care diferă de la unul la altul; fiecare dintre ele, amestecă paiele cu grâul (Ier. 23. 28), învățătura biblică cu învățăturile drăcești (1 Tim. 4. 1-2), și se crede într-un Dumnezeu creat după mintea celor care au constituit acea reformă religioasă; ci nu în Dumnezeul care este desăvârșit (Evrei 7. 28), drept (Is. 45. 21), sfânt (1 Petru 1. 16), mânios (Ps. 7. 11), răzbunător (Naum. 1. 2), îndurător (Mica 7. 18), gelos (Exod 20. 5), dragoste (1 Ioan 4. 16).

Așadar, dragilor, doresc să conchid, prin a vă îndemna la următoarele:

Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh (1 Cor. 12: 13).

Nu am fost chemați să facem parte dintr-un partid religios! Depărtează-te deci, de duhurile antihriste!

Încetează, fiule, să mai asculţi învăţătura, dacă ea te depărtează de învăţăturile înţelepte (Prov. 19: 27).

Noi trebuie să ascultăm doar de Dumnezeu, ci nu de oameni (F. A 5. 29)! Dacă sunt învățători (Efes. 4. 11), aceștia trebuie să vorbească doar cuvintele lui Dumnezeu (1 Pet. 4. 11); cuvinte care duc la evlavie (1 Tim. 6. 3), având justificare biblică la fiecare afirmație; afirmație care nu trebuie să se contrazică vreunui verset din Sfintele Scripturi; căci Dumnezeu nu le dă Duhul cu măsura (Ioan 3. 34).

Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată râvna, şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa (Fapte 17: 11).

Fiți dar plini de râvnă și nu fiți creduli (Prov. 14. 15); cercetați duhurile (1 Ioan 4. 1) și adânciți-vă în legea desăvârșită (Iacov 1. 25)!

Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă cercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Iisus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteţi lepădaţi (2 Cor. 13: 5).

Pe baza Cuvântului lui Dumnezeu, cercetați-vă dacă sunteți în credință, nu pe învățăturile din cultele antihriste!

Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc, şi ard (Ioan 15: 6).

Așadar, rămâneți în Domnul Iisus Hristos, trăind ca El (1 Ioan 2. 6), căci doar așa veți scăpa de Iad!