Rădăcina celor drepţi

   O deosebire remarcabilă dintre credinţa părinţilor noştri aşa cum o primiseră ei de la părinţii lor, şi aceeaşi credinţă aşa cum este înţeleasă şi trăită de copiii lor, stă în faptul că părinţii erau preocupaţi de rădăcina lucrurilor, în timp ce urmaşii lor din ziua de azi par sa fie interesaţi numai de roade.

   Lucrul acesta se vede în atitudinea noastră faţă de niste suflete mari creştine, ale căror nume sunt onorate în biserici, ca de exemplu Augustin şi Bernard din perioada mai timpurie a istoriei Bisericii, sau Luther şi Wesley în timpuri mai recente. Astăzi scriem biografiile unora ca aceştia şi le lăudăm roadele dar avem totuşi tendinţa de a ignora rădăcina din care îşi au obârşia aceste roade. 'Rădăcina celor drepţi aduce rod' a spus înţeleptul în Proverbe 12.12. Părinţii noştri se uitau cu atenţie la rădăcina pomilor şi erau gata să aştepte cu răbdare apariţia rodului. Noi cerem însă imediat rod, chiar dacă rădăcina este poate slabă, ori noduroasă, sau pur şi simplu lipseşte cu desăvârşire. Creştinii nerăbdători minimalizează astăzi semnificaţia credinţei simple a sfinţilor de altădată şi iau în derâdere atitudinea lor serioasă faţă de Dumnezeu şi faţă de lucrurile sfinte. Ei erau victime ale perspectivei lor religioase mărginite, dar totuşi nişte suflete mari şi neclintite care au reuşit să dobândească o experienţă spirituala satisfăcătoare şi să facă mult bine lumii, în ciuda handicapului lor. Ca urmare, noi vrem să le imităm rodul fără să le acceptăm teologia sau să ne incomodăm prea mult prin adoptarea atitudinii lor de 'totul sau nimic' faţă de credinţă.

   Aşa spunem noi, sau, mai probabil, aşa gândim, fără s-o spunem, şi orice voce a înţelepciunii, orice experienţă religioasă, orice lege a naturii ne spune fireşte cât de mult greşim. Ramura ruptă de furtună dintr-un pom poate să înflorească pentru scurtă vreme şi să dea trecătorului uşuratic impresia că este o ramură sănătoasă şi roditoare. Curând însă, gingaşele ei flori se ofilesc, iar ramura însăşi se usucă şi moare. Despărţit de rădăcină, nu există o viaţă durabilă.

   O mare parte din ceea ce trece astăzi drept creştinism este scurtul efort strălucitor al ramurii rupte de a aduce rod în timpul care-i mai rămâne. Dar legile profunde ale vieţii îi stau împotrivă. Preocuparea cu aparenţele şi neglijarea corespunzătoare a rădăcinii invizibile a adevăratei vieţi spirituale sunt semne profetice care rămân neluate în seamă. 'Rezultatele' imediate sunt ceea ce contează, dovezi rapide ale succesului momentan fără vreun gând la săptămâna următoare sau la anul următor. Pragmatismul religios bântuie salbatic printre creştinii conservatori. Adevărul este ceea ce funcţionează. Dacă dă rezultate, atunci este bun. Există de fapt o singură piatră de încercare pentru liderul religios - succesul. Totul îi este iertat în afară de eşec.

   Un pom poate să reziste şi să treacă cu bine printr-o furtună dacă rădăcina lui e sănătoasă. Dar când smochinului, pe care l-a blestemat Domnul 'i-a secat seva din radăcină', atunci 'el s-a uscat imediat'. O biserică cu o origine sau bază sănătoasă şi solidă nu poate fi distrusă, dar nimic nu poate salva o biserică a cărei rădăcină s-a uscat. Nici o stimulare spre o activitate mai mare, nici întruniri anunţate cu mare publicitate, nici daruri de bani, nici edificii fastuoase nu pot readuce viaţa unui pom care nu mai are rădăcini.

   Fără să dea deloc atenţie armoniei interne a imaginilor folosite, apostolul Pavel ne îndeamnă să ne uităm la izvoarele noastre. 'Înrădăcinaţi şi zidiţi în iubire' spune el într-o ordine de idei care este în mod evident un amestec de imagini. Şi din nou îşi îndeamnă cititorii să fie 'înrădăcinaţi şi zidiţi în El'. Vorbind astfel, el îl vede pe creştin atât ca un pom cu rădăcini sănătoase, cât şi ca un templu cu o fundaţie solidă.

   Întreaga Biblie şi toţi marii sfinţi din trecut ne spun acelaşi lucru. 'Nu luaţi nimic ca de la sine înţeles', ne spun ei. 'Duceţi-vă înapoi la rădăcini. Deschideţi-vă inima şi cercetaţi Sfânta Scriptură. Purtaţi-vă crucea, urmaţi-L pe Domnul vostru şi nu daţi nici o atenţie curentelor religioase efemere. Masele de oameni nu au niciodată dreptate. În fiecare generaţie este mic numărul celor drepţi. Fii sigur că faci parte dintre ei.'

   'Omul nu se va întări prin răutate, dar rădăcina celor drepţi nu va fi clintită.'