Primirea unui sfat de la rudele evlavioase

Primirea unui sfat de la rudele evlavioase

   Un tată sfânt, un soţ sau o soţie credincioasă - chiar un slujitor sau un grădinar evlavios! Binele provenit din sfinţenia lor este precum untdelemnul preţios care se trădează oriunde zăboveşte. Creştine, dacă în familia ta este o persoană sfântă, vezi ce poţi învăţa urmărind cum se comportă în suferinţă, cum slujeşte şi primeşte îndurările lui Dumnezeu şi cum îşi conduce viaţa de zi cu zi.

   Elisei i-a cerut femeii văduve să aducă toate vasele pe care le-ar fi găsit sau le-ar fi împrumutat, pentru a le putea umple cu ceea ce ar fi curs din vasul de ulei pe care îl avea în casă. Cei care sunt săraci în duh trebuie să profite de uleiul sfânt al harului ce picură de pe buzele şi din vieţile lor evlavioase. Pregăteşte-ţi memoria, cugetul, inima şi sentimentele pentru a primi din partea lor toate manifestările ale sfinţeniei.

   Permite memorieie tale să păstreze sfaturile, mustrările şi mângâierile scoase din Cuvânt de aceşti sfinţi; apoi permite cugetului sa le aplice sufletului tău, până când se transformă în sentimente curate, iar tu devii din ce în ce mai îndrăgostit de Cristos. Este trist să vezi cum o inimă rea foloseşte darurile şi harurile familiei sale: ea îi pizmuieşte şi îi răneste pe sfinţi. Şi în loc să acumuleze binele, persoana însăşi devine mai rea. De exemplu, când Iosif şi-a mărturisit visul lui profetic fraţilor săi - invidia - care mocnea în inimile lor - s-a aprins şi s-a transformat într-o cruzime neobişnuită împotriva "visătorului". Iată cum au folosit ei profeţia!

   Aşadar, creştine, iată cum poţi folosi respiraţia neprihănită a duhului celor sfinţi cu care trăieşti. Subliniază pasajele trăirii lor sfinte, aşa cum ai proceda cu cele ale unei cărţi deosebite pe care ai împrumutat-o. Prietenii şi rudele noastre ne-au fost împrumutaţi doar pentru o vreme, şi fie că învăţăm de la ei, fie că-i ignorăm, Dumnezeu îi va chema curând la EL. Rev. Bolton, un ales slujitor al lui Dumnezeu, când era pe patul de moarte şi-a strâns copiii în jurul lui şi le-a spus următoarele: "Va poruncesc, copiii mei, ca în ziua cea mare a Judecăţii lui Cristos, să nu mă întâlniţi fără să fi fost mântuiţi!" Noi putem fi siguri că Dumnezeu ţine o socoteală exactă a tuturor dovezilor pe care El ni le oferă pentru salvarea noastră; iar vieţile slujitorilor Săi sfinţi nu sunt cele mai neînsemnate dintre ele. Tu ai observat că El a înregistrat în mod deosebit în Scriptură cât de mult au trăit sfinţii Săi pe pământ. Şi cu siguranţă unul din motive este că El ţine seama de cei care trăiau cu ei - în fiecare an şi chiar în fiecare zi şi ceas pe care le-ar fi petrecut cu profeţii: taţi, mame, fraţi, surori, credincioşi, ş.a.m.d.