Predestinare sau preştiinţă ?

Predestinare sau preştiinţă?

de prof. Mihail Dimitriu, scriitor (poet și prozator) creștin

Sunt unele voci care afirmă că unele persoane sunt predestinate pentru a fi mântuite, iar altele pentru a fi pierdute, adică aruncate, după judecata finală, în iazul de foc. Afirmaţiile respective sunt făcute pe baza interpretării într-o manieră simplistă a unor versete cum ar fi: Ps. 58.3; Ioan 6.44,65; Rom. 9.11-13; etc.

De fapt, adevărul biblic este următorul:

1. Dumnezeu le oferă tuturor oamenilor posibilitatea de a alege, dacă vor să aibă viaţă veşnică, adică vor să fie mântuiţi, sau vor moarte veşnică, adică vor să fie pierduţi (Deut. 30.15-20).

2. Oamenii care vor să fie mântuiţi, ascultă de Dumnezeu (Evrei 5.9), încrezându-se în El (Marcu 16.16-18), şi ca atare Îi împlinesc efectiv poruncile în vieţile lor (Ps. 119.166), împotrivindu-se până la sânge (Evrei 12.4) în lupta contra păcatului (Matei 5.30; 18.8; Marcu 9.43-45). În sens biblic, un om mântuit are păcatele iertate (Luca 1.77-79) şi va scăpa de mânia lui Dumnezeu (Romani 5.9), care, pe unii oameni îi va arunca în iazul de foc. Oamenii mântuiţi se mai numesc şi copiii lui Dumnezeu (Ioan 1.12; Rom. 8.16; 9:8; Filip. 2.15; 1 Ioan 3.1-2).

3. Oamenii care vor să fie pierduţi, îşi vor petrece veşnicia în iazul de foc, alături de diavol (Apoc. 20.10-15; 21.8), de care ascultă, păcătuind (1 Ioan 3.8). Aceşti oameni se numesc copiii diavolului (Ioan 8.44; 1 Ioan 3.10).

4. Cu toate că Dumnezeu îi cheamă la mântuire pe toţi oamenii (Ezec. 33.11; Matei 11.28; F. A. 17.30) şi El ar vrea ca toţi oamenii să fie mântuiţi (1 Tim. 2.4; 2 Petru 3.9), Dumnezeu ne spune că mulţi oameni nu vor fi mântuiţi (Luca 13.23-24; Matei 7.14,21-23; 20.16; 22.14).

5. Dumnezeu ştie absolut tot ce se va întâmpla în viitor, înainte ca ceva să se întâmple (Deut. 31.16-18; Ps. 139.16). Întrucât Dumnezeu este singurul stăpân al Universului (Iov 38.4-38; 41.11), El este suveran să decidă orice se va întâmpla în legătură cu oricine şi cu orice (Exod 33.19; Daniel 4.35). De aceea, în Biblie citim că Dumnezeu a pregătit şi a hotărât mai înainte, tot ce se va întâmpla (2 Împăraţi 19.25; Isaia 37.26; 46.10; Rom. 8.28-30).

6. Întrucât Dumnezeu ştie dinainte tot ce se va întâmpla în viitor, în particular, El ştie şi cine va fi mântuit, pe baza alegerii făcute de către fiecare om (Iosua 24.14-15). Biblia se referă la oamenii mântuiţi, care ascultă de Dumnezeu, numindu-i „rânduiţi să capete viaţa veşnică” (F. A. 13.48), sau „aleşi pentru mântuire” (2 Tes. 2.13), vezi şi Matei 20.16; 22.14; 24.31; Ef. 1.4-5; 1 Tes. 5.9.

7. Întrucât, în general, oamenii nu ştiu ce se va întâmpla în viitor (1 Cor. 7.16; 9.27; Fil. 3.11), cât timp trăiesc, ei au toţi o egalitate de şanse de a fi mântuiţi (1 Cor. 9.24; Fil. 3.12-14; 1 Tim. 6.12; Evrei 12.1). Deci nu există predestinare, ci doar o preştiinţă a lui Dumnezeu, dar nu întotdeauna (1 Cor. 7.16) şi o preştiinţă a omului.