text Eseuri crestine

Necenzurat...

Sursa:

www.resursecrestine.ro

• Autor: Lucica Boltaşu

Parcă mai ieri, eram cei mai buni prieteni...Ne vorbeam duios, încurajator şi de fiecare dată, simțeam fiorii Duhului Sfânt mângâindu-ne creştetele. Inimile vibrau de dragoste sfântă, curată, ne bucuram şi ne veseleam în Domnul oridecâte ori ne auzeam. Dădeam slavă Domnului pentru comuniunea sinceră, altruistă creată. Nici nu îmi venea a crede, era ceva de vis! Două suflete ce nu s-au văzut niciodată, ale căror inimi băteau la unison, pentru Dumnezeu. E har, îmi zic! Dau slavă Domnului pentru că El, rânduieşte atât de minunat lucrurile. Mare şi minunat Dumnezeu avem!...M-am bucurat de fiecare clipă, mi-am deschis sufletul, în ideea unei apropieri fără bariere, mi-am expus viața cu toate aspectele ei şi cu deplină sinceritate. A fost bine un timp...Îmi amintesc lacrimile de bucurie, lacrimile de tristețe plânse împreună, îmi amintesc de zâmbetele din colțul gurii, de îmbărbătări, de îmbrățişări virtuale. Apoi, ca într-un vis urât, totul s-a năruit! Nu am înțeles nici până în ziua de azi, de ce! Am încercat să descifrez misterul şi din păcate, m-am adâncit şi mai mult în tainele de nepătruns ale inimii. M-am rugat Dumnezeului Atotputernic să pună pace acolo unde e război, să aducă iertare acolo unde este vrăşmăşie, să pună iubire acolo unde este ură..."Şi Domnul a ascultat glazul meu cererile mele!"... Dumnezeu Şi-a făcut partea, dar ce este trist, este că omul, declarat copil de Dumnezeu cu toată convingerea, îşi ia propria soartă în mâini şi încalcă cele mai elementare condiții de trăire şi mărturie creştină. El spune că iubeşte, dar iubirea se îndreaptă doar spre cei ce îl iubesc, spune că a uitat dar continuă să amintească şi să reamintească tuturora ce ofensă i s-a adus de cutare "x". Spune că a iertat dar, cu fiecare apus, se mai adaugă o cifră la "n"-ul zilelor fără îndurare. Mă întreb aşa, într-o doară....dacă Domnul Isus S-ar fi suparat pe cei care L-au scuipat, bătut, biciuit şi răstignit, dacă Şi-ar fi întors fața de la noi oamenii, (adesea părtinitori, egoişti, plini de sine, gâlcevitori, defăimători, doar cu o formă de evlavie, înceți la minte şi iuți la mânie...) ce şanse de a mai ajunge în cer am avea?

Fraților, a ne ascunde în spatele..."ca să nu mă ard, suflu şi în iaurt!", nu e ceea ce vrea Domnul de la noi. Creştinul autentic este acela care renunță din start la orice lucru, acțiune, care poate aduce un afront lui Dumnezeu. Cuvântul spune: " dacă primeşti o palmă peste obraz, întoarce şi pe celălalt, dacă eşti forțat să mergi o milă, mergi două..." atunci când acțiunile cuiva crează animozități, disconfort, certuri de partide, bârfe, neadevăruri, supoziții bazate pe presupuneri, vă îndemn fraților la pocăință. O pocăință reală în care să strălucească Lumina adevărată a Cuvântului lui Dumnezeu, în care să primeze dragostea, blândețea, iertarea şi în care Duhul Sfânt să Îşi poată exercita rolul suprem de Sfetnic şi Mângâietor. Să nu ne înşelăm singuri, Dumnezeu nu se lasă batjocorit...Nu fiți ca fariseii, fiți smeriți şi veți fi înălțați. Un duh zdrobit este plăcut Domnului şi El călăuzeşte paşii omului când Îi place căile lui. Rugați-vă pentru pace şi unitate, Biserica, Trupul lui Cristos, trebuie să fie un întreg, nu putem funcționa independenți şi separați de El! Atâta timp cât nu putem ierta, uita, încuraja, mângâia, nu vom putea fi cu adevărat numiți copii de Dumnezeu. "După fapte îi veți cunoaşte!" Prefer să accept respingerea, deşi nefondată, decât să calc peste Cuvântul lui Dumnezeu, prefer să accept pălmuirea, voi întoarce întotdeauna şi celălalt obraz, pentru că eu, un abur trecător, astăzi sunt aici dar ziua de mâine nu îmi aparține. Căutați pacea, nădăjduiți în Dumnezeu şi schimbați-vă inima, ca să fiți lumini, într-o lume plină de fals şi degradare. Ne aşteaptă o veşnicie, frica de Domnul este începutul înțelepciunii, fiți dar înțelepți! Domnul să vă binecuvânteze!

04/11/14, Barcelona