Ne încălzim locuințele cu... trupurile moarte la potop

Judecata Domnului este prin foc.. în veșnicie și aici, pe pământ. Aceasta se referă și la cei care au murit în potopul de ape!..Cercetătorii creștini afirmă că lignitul, huila, (cărbunii de calitate) sunt rezultati din trunchiurile copacilor uriași, ce creșteau falnici înainte de-a fi dezrădăcinați de apele diluviului universal. De fapt, turba și acum se formează din mase lemnoase îngropate și supuse unor anumite presiuni. Cât despre petrol și gaze naturale, pare șocant, dar se pare că s-au extras, în timp, prin descompunerea și transformarea părților organice ale animalelor îngropate brusc la potop și izolate de aerul atmosferic. Ca dovadă, nu demult, oamenii de știință au reușit să obțină un țiței inferior din...gunoi organic.

Dar oamenii morți brusc, înecați la potop? Probabil, ei s-au menținut mai mult timp la suprafață și s-au înecat ultimii, ca și păsările care au mai zburat din pisc în pisc, cu ultimele puteri..Atunci, celor mai mulți, trupurile li s-au descompus în ape, dar nu e exclus ca unii să fi fost târâți la mari adâncimi și aspirați în fisuri tectonice, apărute instantaneu, ca urmare a frământărilor scoarței, când au țâșnit izvoarele adâncului.....Oricum, din trupuri animale și unele chiar umane, s-au format zăcămintele de țiței și gaze naturale, pentru care s-au purtat războaie și încă se mai varsă sânge, în zilele noastre....

Ideea frapantă este că ființele ce au fost date spre nimicire de Domnul la potop, în cele din urmă sunt arse pentru folosul nostru în centrale termice, convectoare pe gaze naturale, aragaze și..în motoarele autoturismelor și avioanelor. O omenire tehnologizată, sofisticată, plină de fumurile civilizației, își trage energia din judecata Domnului asupra lumii păcătoase,  antediluviene. E pentru noi ca și cum am bea apă dintr-o fântână a cimitirului și am mânca fructe, legume, cereale, cultivate pe locul sepulcrului. Ca și cum am arde în sobe sicrie ocupate. În realitate, pământul pe care pășim e un imens cimitir universal, și noi ne hrănim din alimente îngrășate de străbuni, trăim, iubim, pe rămășițele morților noștri..Vasele de porțelan pe care le folosim sunt din argilă fină, dar caolinul..e tot lut. S-a revenit și la gătitul în vase de ceramică, fiind mai ...ecologice și desigur că sunt, fiind oasele înaintașilor noștri, deveniți ...oale și ulcele.

Concluzia este una: de holocaustul sentinței divine, de pe pământ, scapă doar puținii aleși! Dar de foc nu scapă nimeni, căci și încercarea credinței noastre e prin foc!..Dar e de preferat un foc scurt, limitat de mila Domnului, decât unul infinit!

Nu doar Sodoma și Gomora au ars, mistuite de foc și pucioasă de la Domnul, nu doar morții de la potop sunt arși azi în „crematoriile” motoarelor!..Știm că judecata asupra lumii contemporane, care se complace în păcate mai grave decât Sodoma și Gomora, care e îngâmfată, idolatră și practică vrăjitoria ca antediluvienii, va veni tot prin foc: „Ziua Domnului însă, va veni ca un hoț. În ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, trupurile cerești se vor topi de mare căldură, și pământul, cu tot ce este pe el, va arde” (2Petru 3: 10).

Dar, cel mai înfricoșător, profețit de Însuși Domnul Isus, este focul gheenei, unde „viermele nu moare”. Ce poate fi mai tragic, decât că majoritatea oamenilor vor auzi groaznica sentință: „Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui! Căci am fost flămând, și nu Mi-ați dat să mănânc;.. am fost gol, și nu M-ați îmbrăcat...; am fost bolnav și în temniță, și n-ați venit pe la Mine”(Matei 25:41-45).

Martirii creștini arși de Nero și de Inchiziția medievală se odihnesc într-un loc plin de izvoare, alinați de Domnul și vor domni cu El, înviați, timp o mie de ani. Să cerem și să primim cu bucurie botezul Duhului Sfânt și botezul cu foc!

Să ne-amintim și de cei judecați și osândiți prin apă și foc, de câte ori folosim aragazul, centrala sau automobilul. Să ne pocăim și să-i avertizăm pe cei nemântuiți despre focul gheenei (chinuri trupești și spirituale) și despre judecata prin foc a pământului întinat de om cu milioane de vărsări de sânge. 

„Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde și au fost scrise pentru învățătura noastră, peste care au venit sfârșiturile veacurilor.”

(1 Corinteni 10:11).

Maranata! Vino, Doamne Isuse!

În imagine este eucaliptul-curcubeu, arbore ce ne amintește de legământul încheiat de Domnul cu toate viețuitoarele, (după potop) și care va fi neclintit cât va dura pământul acesta.

 (Pentru bibliografie, recomand excelentele cărți „Creaționismul științific” si „Așa a apărut lumea”)