Natura lui Dumnezeu

În cele ce urmează, am să reamintesc versete biblice fundamentale, pentru a afla ce spune Dumnezeu despre Sine.

Am ales să fac acest articol, pentru a cunoaște natura lui Dumnezeu, care a insuflat Scripturile (2 Tim. 3. 15-17); nu după o părere a oamenilor, care nu coincide cu realitatea.

Dacă veți citi cu atenție și veți cerceta versetele justificatoare a fiecărei afirmații, veți ajunge să înțelegeți natura lui Dumnezeu și felul în care El lucrează.

Prima caracteristică a naturii lui Dumnezeu, este dreptatea (Deut. 32. 4; Ezra 9. 15; Ps. 7. 11; 11. 7; 25. 8; 92. 15; 116. 5; 119. 137; Isaia 30. 18; 45. 21; Ier. 11. 20; Apoc. 16: 5). Dumnezeu fiind drept, El urăște pe orice om care face nedreptate (Lev. 20. 23; 26. 11, 43-44; Ps. 5. 6; Prov. 3. 32; 6. 16-19; 20. 23; Maleh. 2. 16 ).

A doua caracteristică a naturii lui Dumnezeu, este sfințenia (Lev. 11. 44-45; 19. 2; 22: 32; Iosua 24. 19; 1 Sam. 2. 2; Ps. 99. 5; Isaia 6. 3; Apoc. 4. 8). De aceea, în preajma lui Dumnezeu nu poate sta nimeni întinat, păcătos (Evr. 7. 26), pentru că El în preajma păcatului, devine foc mistuitor (Deut. 4. 24; Ps. 15. 1-3; Isaia 33. 14-16).

A treia caracteristică a naturii lui Dumnezeu, este îndurarea, mila (2 Cronici 30. 9; Neemia 9. 17; Ps. 86. 15; 103. 8; 111. 4; 112: 4). Datorită acestui fapt, orice om poate avea şansa mântuirii (2 Cron. 30. 6; Neemia 9: 29; Isaia 44. 22; 45. 22; 55. 7; Ezec. 18. 23; 33. 11; F. A 26. 18; 1 Tim. 2. 4), adică să fie iertat de orice păcat și oricât de multe (1 Ioan 1: 7).

A patra caracteristică a naturii lui Dumnezeu, este mânia (Deut. 11. 17 Naum 1. 2; 2 Cronici 34. 21; Ps. 7. 11; 106. 40; Eccle. 5. 6; Isaia 13. 9; 54. 8; 57. 16; 65. 3 etc. ). Dumnezeu, își varsă mânia peste toți aceia care săvârșesc nelegiuire (Deut. 32. 16; 1 Regi 16. 2; Ps. 7. 12-13; 78: 40; Isaia 64. 5; Rom. 1. 18 etc ).

A cincea caracteristică a naturii lui Dumnezeu, este răzbunarea (Deut. 32. 43; Naum 1. 2; Ieremia 46: 10 etc ). Dumnezeu este gata să se răzbune pe vrăjmaşii Lui şi pe vrăjmaşii copiilor Lui (Exod 23. 22; Jud. 11. 36; Ps. 44. 5; 60. 12; 108. 13; Isaia 1: 24; 26. 11; 66. 14; Ier. 46. 10; Naum 1. 2, 8; Luca 19. 27 ).

A şasea caracteristică a naturii lui Dumnezeu, este gelozia (Exod 20. 5; Deut. 4. 24; 5. 9; Iacov 4: 5 ). Dumnezeu, ne vrea doar pentru El. Domnul Iisus, nu vrea să slujim altcuiva decât Lui; El să fie prioritatea numărul unu în viaţa noastră (Ps. 2. 12; Apoc. 14. 7)

A şaptea caracteristică a naturii lui Dumnezeu, este dragostea (Exod 34. 6-7; Isaia 54. 10; 63: 9; Ioan 3. 16; Rom. 5. 8; Efes. 1. 4; 2. 4; 3. 19; 1 Timotei 1. 14; Tit 3. 4; 1 Ioan 2. 5; 3. 16; 4. 7, 9-10 ). Dumnezeu şi-a manifestat această dragoste față de oameni, când L-a dat pe Fiul Său, Iisus Hristos, ca jertfă în locul nostru, pe când noi eram încă păcătoşi (Ioan 3. 16; Romani 5: 8; Tit 3. 4).

În baza tuturor celor arătate, aş vrea în continuare să vedem cum îşi manifestă Dumnezeu toate aceste caracteristici.

Dumnezeu, fiind o persoană Sfântă și Dreaptă, El nu poate considera o persoană vinovată în nevinovată (Exod 34. 7), pentru că El spune: ” Cel ce iartă pe vinovat şi osândeşte pe cel nevinovat, sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului” (Prov. 17. 15).

Din acest motiv, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său să plătească păcatele întregii omenirii, ca toți oamenii, să aibă prilejul să fie neprihăniți, și ca orice om să se poată apropia de El prin intermediul Domnului Iisus (Evrei 7. 25). Cine nu se apropie de Dumnezeu prin Domnul Iisus Hristos (Ioan 14. 6), Singurul care poate să ierte păcatele și să-l sfințească pe om (Matei 9. 6), va fi nimicit, fiindcă Dumnezeu, așa cum am menționat, este Sfânt, și El, în preajma păcatului devine un foc mistuitor.

În momentul în care, Dumnezeu ne primește la El și ne schimbă viața, are ca justificare pentru a nu deveni El însuși o scârbă (Prov. 17. 15), jertfa Domnului Iisus Hristos (Rom. 3. 24-26). Domnul Iisus Hristos ne-a răscumpărat plătind (Galateni 3. 13; Tit 2. 14; 1 Petru 1. 18-19) prețul păcatului (Rom. 6. 23). De aceea, Dumnezeu, doar prin Domnul Iisus Hristos mântuiește (Iuda 25), căci doar în El este mântuire (F. A 4. 12).

Dumnezeu, este gata să ierte pe oricine de pe acest pământ, dacă se întoarce la El, se pocăiește și-și pune încrederea în jertfa Domnul Iisus Hristos și în Numele Său (Isaia 55. 7; Ioan 3. 36).

Orice om, care umblă după poftele firii pământești este urât de Dumnezeu (Ps. 5. 4-6), este vrăjmașul lui Dumnezeu (Rom. 8. 7). Dar, pentru că Dumnezeu este plin de milă, El dă oportunitatea oricărui om să se pocăiască (Isaia 44. 22; 45. 22; F. A 17. 26-27; 1 Petru 2. 12), să se împace cu El (2 Cor. 5. 18-21), pentru a rămâne în dragostea Lui (Ioan 15. 9-10 ); dragoste ce-a fost arătată prin jertfa Fiului Său (1 Ioan 4. 10). Cel ce nu va rămâne în dragostea lui Dumnezeu păzindu-I poruncile (Ioan 15. 9-10), va rămâne în mânia Lui și va suporta consecințele nenumăratelor sale păcate (Ioan 3. 36). Toate acestea, pentru că Dumnezeu este drept și Sfânt, și trebuie să aplice Legea.

În Sfintele Scripturi, ne este prezentat că nu există nici un om neprihănit, niciunul măcar (Rom. 3. 10-18). Pentru toate aceste încălcări de Lege, automat toți oamenii sunt condamnați; Dumnezeu trebuie să-i trimită în iazul cu foc și pucioasă (Apoc. 21. 8).

Trebuie luat în seamă și faptul că, Domnul este un Dumnezeu gelos; El ne vrea doar pentru Sine. De aceea, orice om trebuie să dea navală (Matei 11. 12), să se grăbească să intre în această stare de har (Rom. 5. 2; Evrei 4. 11); căci veni vremea, când El nu mai poate, nici iubi (Osea 9. 15) și nici ierta (Amos 7. 8).

Domnul Iisus a spus: ”Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră, și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre” (Matei 11. 28-29).

Să luăm dar seama la aceste cuvinte ale Mântuitorului și să nu stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare (Evrei 2. 3).

Astăzi este posibilă împăcarea cu Dumnezeu prin Domnul Iisus Hristos, prin jertfa Lui de iertare și trăind numai pentru El (2 Cor. 5. 15):

Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile. . . ” (Evrei 3. 15)

Explicație verset Ioan 3. 16

Este un verset în Biblie, numit de mulți ”versetul de aur”, ca fiind considerat, versetul justificator al afirmației că Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii. Cuvintele din respectivul verset, sunt adresate de Domnul Iisus Hristos lui Nicodim. Iar versetul este, Ioan 3. 16, unde citim: ” Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”.

După cum putem observa din acest verset, Domnul Iisus spune la timpul trecut ”Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea…” de aceea, să vedem despre ce vreme face referire Domnul Iisus Hristos, când spune ”atât de mult a iubit Dumnezeu lumea”? Luând în seamă și ceea ce se spune în Lev. 20. 23; 26. 11 Ps. 5. 4-6; Prov. 3. 32; 6. 16-19, că, Dumnezeu îi urăște pe oamenii păcătoși, și faptul că, nu este nici un om neprihănit (Rom 3. 10).

Știm că Dumnezeu îi urăște pe oamenii păcătoși (Ps. 5. 4-6), dar luând în considerare că, Dumnezeu l-a făcut pe om fără păcat (Ecles. 7. 29), putem constata că, perioada în care Dumnezeu l-a iubit pe om, este aceea dinaintea păcatului făcut în grădina Eden. De aceea, apostolul Pavel spune că, pe când eram noi păcătoși, Dumnezeu își arată dragostea (Rom. 5. 8; Tit 3. 4; 1 Ioan 4. 9) prin faptul că a venit și a murit pentru noi, plătind păcatele noastre. De aceea, Domnul Iisus a spus, să rămânem în această dragoste, păzind poruncile Lui (Ioan 15. 9-10). Căci, cine nu rămâne în dragostea Domnului Iisus, mânia lui Dumnezeu rămâne peste el (Ioan 3. 36).

După cum putem observa din versetul Ioan 3. 36, mânia lui Dumnezeu este peste om, dar ea este luată, atunci când crede în Fiul, adică în Domnul Iisus. Cine nu crede în Domnul Iisus Hristos, se află în mânia lui Dumnezeu.

În Noul Testament, doar într-un singur loc este scris, că Dumnezeu iubește pe oameni, și anume în Apoc. 1. 5, dar putem constata că, face referire la Biserica Sa. Întrucât, Ea, este îndreptățită de jertfa Domnului Iisus Hristos (Rom. 3. 26). În rest, Dumnezeu îi urăște pe toți oamenii care trăiesc în păcat. Dar în momentul în care, omul se întoarce la Dumnezeu prin pocăință, omul este curățit de păcatele lui, datorită jertfei mântuitoare a Domnului Iisus Hristos, și astfel, rămâne în dragostea pe care a avut-o Dumnezeu la început. Dar dacă omul nu se întoarce la Dumnezeu, omul acela va fi pedepsit datorită nenumăratelor sale păcate (Ps. 7. 12-13); căci Dumnezeu, nu-l socotește pe omul vinovat, ca fiind nevinovat, ci îl pedepsește (Exod 34. 7).

Spunând toate acestea, trebuie să înțelegem că, nimic nu se poate compara cu dragostea pe care a avut-o Dumnezeu pentru noi, trimițând pe Singurul Său Fiu l-a moarte, ca să ne răscumpere din păcat, ca astfel, din vinovați, să fim nevinovați, dacă vom crede în jertfa Domnul Iisus Hristos și în Numele Său (F. A 10. 43).