Legile Mele în inimile lor -1-

   În capitolele de la început am prezentat imaginea lumii acesteia ca fiind nu doar un loc, o rasă umană, sau ceva pur material, ci un sistem spiritual al cărui cap este inamicul lui Dumnezeu. "Lumea" este capodopera lui Satan şi el îşi concentrează toată puterea şi ingeniozitatea spre a o face să prospere. Cu ce scop? Acela de a şi-i face pe oameni aliaţi şi de a-i atrage spre el. El are un singur obiectiv: să înteimeieze propria lui domnie în inimile tuturor oamenilor. Chiar dacă el este conştient că domnia lui nu poate să dureze decât un tip scurt, acesta ramâne totuşi, fără îndoială, ţelul său. Şi cu cât sfârşitul veacului se apropie şi eforturile sale cresc, cu atât mai mult se intensifică suferinţa copiilor lui Dumnezeu. Aceasta deoarece, ca străini şi călători, poziţia lor - în lume, dar totuşi nefăcând parte din ea - este o pozitie neconfortabilă. Ei ar căuta cu dragă inimă eliberarea din tensiunea spirituală printr-o distanţare fizică de lume. Ce bine ar fi să scapi definitiv de lumea aceasta şi să fii pentru totdeauna cu Domnul!

   Dar este clar că nu aceasta este voia Lui. Aşa cum am văzut EL S-a rugat Tatălui nu să-i ia pe ai Săi din lume, ci să-i păzească acolo, în lume, de cel rău. Şi Pavel adoptă o atitudine asemănătoare. Îndemnându-i, într-o situaţie dată, pe credincioşii din Corint să nu aibă părtăşie cu o anumită categorie de păcătoşi, el ia imediat poziţie împotriva unei posibile înţelegeri greşite a spuselor lui. Ei nu trebuie să se izoleze. Nu trebuie să rupă legăturile cu toţi păcătoşii din lume, nici chiar cu cei din categoria menţionată, deoarece aceasta ar însemna să parăsească de tot lumea (1 Corinteni 5.9-11).

   Este clar, prin urmare, din cuvintele lui Pavel că putem, şi chiar trebuie, să avem legătură cu lumea între anumite limite, fiindcă nu lumea este ceea ce Dumnezeu a iubit atât de mult? Dar aici se pune o întrebare: În ce măsură? Cât de departe putem merge? Cu toţii admitem că suntem obligaţi, în anumite situaţii, să atingem lucrurile din lume. Dar undeva există o limită. Să nu depăşim această limită şi atunci vom fi în siguranţă. Dacă o depăşim, există riscul să intrăm în legătură cu Satan.

   Eu nu cred că exagerăm gravitatea acestei probleme, deoarece ea este una acută, iar pericolele sunt reale. Dacă s-ar întâmpla să te îmbolnăveşti grav şi să ai dureri mari, iar doctorul ţi-ar prescrie morfină, ai fi imediat conştient de pericolul de a deveni dependent de morfină. Tu îl vei asculta pe doctor şi vei urma tratamentul, dar îl vei face cu frică şi rugăciune, deoarece ştii că există o putere în el şi este posibil să intri sub influenţa acelei puteri. Aceasta mai ales în cazul în care tratamentul ar trebui prelungit.

   De fiecare dată când tu şi eu atingem lumea prin lucrurile din lume - şi trebuie să facem aceasta în mod repetat - să avem în noi sentimentul pe care l-am avea dacă am lua morfină, deoarece în spatele oricărui lucru din lume stau demoni. Aşa după cum, dacă, aş fi foarte bolnav, mi s-ar prescrie morfina ca tratament, tot aşa, pentru că sunt încă în lume, trebuie să mă implic într-o anumita măsură în ea, să fac comerţ sau să fiu angajat undeva ca să-mi câştig existenţa. Dar nu ştiu cât timp pot urma un tratament cu medicamentele periculoase fără să devin dependent de ele. Şi, de asemenea, nu ştiu cât de multe lucruri pot să cumpăr sau cât de mulţi bani trebuie să agonisesc sau cât de implicat pot fi în afacerea din profesie sau în afacerea începută, fără să fiu prinsă de ea. Tot ce ştiu este că în spatele oricărui lucru lumesc există o putere satanica. Este vital, prin urmare, pentru fiecare creştin să aibă o revelaţie clară asupra duhului lumii pentru a aprecia cât de real este pericolul la care este expus necurmat!