Integritatea scripturistică

Spre deosebire de adevărul moral, integritatea scripturistică sau neprihănirea evanghelică este o plantă care crește numai în grădina lui Cristos aflată într-un suflet mântuit. Numele ei se deosebește de floarea sălbatică a integrității morale. O putem numi și SINCERITATE EVLAVIOASĂ sau SINCERITATEA LUI DUMNEZEU.

Lauda noastră este mărturia pe care ne-o dă cugetul nostru că ne-am purtat în lume, și mai ales față de voi, cu o sfințenie și curăție de inimă date de Dumnezeu, bizuindu-ne nu pe o înțelepciune lumească, ci pe harul lui Dumnezeu. 2 Corinteni, 1.12

Această sinceritate scripturistică poate fi corect numită sinceritatea lui Dumnezeu din cel puțin două motive: pentru că este a lui Dumnezeu și pentru că țintește spre Dumnezeu și se termină în El.

a. DEOARECE ESTE A LUI DUMNEZEU: Sinceritatea Îi aparține lui Dumnezeu fiind produsă în inimă numai de Duhul Său. Și deoarece aceasta este un copil al harului, ea nu numește tată pe nimeni pe pământ.

Dar nu numai că această evlavioasă sinceritate este de origine divină, dar este și o parte a noii creații pe care Dumnezeu o formează și asupra căreia lucrează numai în cei aleși. Este un har promis: LE VOI DA O ALTĂ INIMĂ ȘI VOI PUNE UN DUH NOU ÎN EI. Ezechiel 11.19

B. DEOARECE ȚINTEȘTE SPRE DUMNEZEU ȘI SE TERMINĂ ÎN EL: Cel mai înalt țel pe care-l poate căuta un om este de a fi plăcut lui Dumnezeu. Iar alte dezamăgiri sau frustări nu-l necăjesc mai mult decât ar face-o șiretul de pantof pierdut de-a lungul drumului de către un negustor ce se grăbește spre casă, venind dintr-o călătorie încărcat cu prețul aurului și argintului pentru care s-a dus.

Ochiul stăpânului direcționează mâna slujitorului. Astfel, dacă slujitorul poate mulțumi mintea stăpânului, el este satisfăcut, indiferent de critica aspră sau respingerea din partea celor din jur. Un astfel de om nu țintește lucruri prea mici sau prea înalte pentru a obține aprobarea săracului sau bogatului, ci gândurile lui Îl aleg pe Dumnezeu mai presus de orice, ca obiect al dragostei, temerii și bucuriei sale. Precum un arcaș înțelept, el își direcționează eforturile spre acest scop înalt iar când primește aprobarea lui DUMNEZEU, el știe că a realizat cel mai bun lucru. Pavel vorbește de simțul practic al tuturor credincioșilor sinceri cu privire la scopul slujirii: DE ACEEA NE SILIM SĂ-I FIM PLĂCUȚI, FIE CĂ RĂMÂNEM ACASĂ, FIE CĂ SUNTEM DEPARTE DE CASĂ. 2 Corinteni 5.9

Omul care nu face rău semenului său este adevăratul om moral. Plini de curaj, unii oameni Îi amintesc lui Dumnezeu că ei n-ar fura nici o sută de lei de la semenul lor și totuși ei fură lucruri mult mai importante decât toți banii semenului lor. Ei fură timp de la Dumnezeu și ei adesea programează ziua de odihnă conform cu planurile lor și nu cu ale lui Dumnezeu. Ei își propun să sfințească Numele lui Dumnezeu și deseori se roagă pentru voia Lui dar inimile lor nesincere persistă în compromis deși cunosc că dorința Domnului este sfințirea. Dar adevăratul om al lui Dumnezeu dorește să fie mai întâi plăcut lui Dumnezeu și apoi oamenilor, de dragul Lui. Ca exemplu, când frații lui Iosif s-au temut că el ar putea să se răzbune pe ei, el le-a îndepărtat bănuielile: FACEȚI ASTFEL, a răspuns el ȘI VEȚI TRĂI; PENTRU CĂ EU MĂ TEM DE DUMNEZEU (GENEZA 42.18) El îi asigură încă o dată:

Să nu așteptați de la mine decât ce este drept. Vă puteți închipui că deoarece sunt un om cu autoritate și dacă aș dori să mă răzbun voi nu aveți nici un mijlocitor. Dar eu văd pe Unul care este mai presus de mine - cu mult mai sus decât par eu față de voi - și mă tem de El.

Unul din cuvintele grecești pentru SINCERITATE -curăție- are valoare metaforică ilustrând un lucru limpede ca lumina zilei. De exemplu, când cumperi o haină, poți să o muți de la lumina artificială și să o analizezi la lumina soarelui și acolo vei putea vedea cea mai mică lipsă sau ruptură a materialului. Într-un mod sincer, copilul lui Dumnezeu se îndreaptă către cer și dorește ca orice gând, judecată, sentiment și faptă să stea înaintea luminii care strălucește din Scriptură.

Biblia este marele luminător în care Dumnezeu a adunat întreaga lumină pentru a-i călăuzi pe creștini, așa cum soarele ne direcționează trupurile în umblarea noastră pe pământ.

Dacă acestea sunt în acord cu Cuvântul și-l pot privi fără să fie date de rușine, atunci noi ne putem continua drumul fără ca ceva să ne oprească. Dar dacă numai una din ele evită lumina Sfintei Scripturi -cum Adam a încercat să se ascundă de Dumnezeu - atunci noi ne aflăm la sfârșitul călătoriei.

Lucrurile sunt adevărate sau false după cum se potrivesc cu principiul de bază. Dacă o măsură se potrivește cu standardul legal, cum ar fi metrul sau litrul, atunci ea este reală. Acum, voia lui Dumnezeu este standardul pentru voia noastră, iar o persoană sinceră își va conduce și măsura toate dorințele după acest standard. Astfel David a fost numit UN OM DUPĂ INIMA LUI DUMNEZEU, deoarece purta în sufletul său reflecția inimii lui Dumnezeu, așa cum este ea zugrăvită în Cuvânt.