Îndemnurile firii pământeşti şi îndemnurile harului

Firea pământească nu vrea să moară, nu vrea să fie strâmtorată, nici înfrântă, nu vrea să ştie de ascultare şi de supunere de bună voie. Harul însă te duce pe calea morţii, se împotriveşte poftelor trupeşti, este plecat spre supunere, doreşte să fie învins, renunţă la libertatea sa, îi place ascultarea şi nu doreşte să stăpânească peste alţii, ci doreşte să trăiască, să stea şi să fie întotdeauna sub mâna lui Dumnezeu. Pentru Dumnezeu, el este gata să se supună cu smerenie oricărei stăpâniri.

Firea pământească lucrează numai pentru folosul său şi are în vedere totdeauna câştigul pe care îl poate obţine de la alţii; harul însă nu caută folosul sau, ci folosul altora.

Firea primeşte cu plăcere cinste şi onoruri; harul însă dă lui Dumnezeu toată slava şi toată cinstea.

Firea se teme de ocară şi dispreţ; harul se bucură când poate să sufere batjocura pentru Numele Lui Isus.

Firii îi place trândăvia şi odihna trupului; harul nu poate să stea în nelucrare şi munceşte cu plăcere.

Firea umblă după lucruri rare şi frumoase, şi se îngrozeşte de cele ieftine şi obişnuite; harului îi plac lucrurile simple si modeste, nu dispreţuieşte lucrurile mai puţin atrăgătoare şi nu-i este ruşine să poarte haine mai groase şi uzate.

Firea însetează după cele vremelnice, se bucură de câştig pământesc, se întristează de pagubă şi se supără de vorba aspră; harul însă umblă după bunurile veşnice şi nu se lipeşte de cele vremelnice, nu se tulbură de pagubă nici nu se supără de cele mai grele vorbe; căci comoara şi bucuria lui sunt în cer, unde nimic nu piere.

Firea este lacomă şi mai bucuros ia decât dă, îi place avuţia şi ţine mult la ce este al ei; harul este darnic şi doreşte binele tuturor, nu caută folosul său, se mulţumeşte cu puţin, şi crede că este mai ferice să dai decât să primeşti.

Firea înclină spre făpturi, spre trup, spre deşertăciune şi vrea să se fălească; harul trage însă spre Dumnezeu şi spre virtute, renunţă la făpturi, fuge de lume, urăşte plăcerile cărnii, nu-i plac distracţiile, fuge de publicitate cu sfială.

Firea primeşte cu plăcere mângâieri dinafară, care-i desfătează simţurile; harul însă caută mângâiere numai în Dumnezeu şi se bucură de bunul cel mai înalt, mai mult decât tot ce se vede pe pământ.