Închinarea creștinului

Articolul de față, este făcut cu scopul de a aduce în lumină caracteristicile unui creștin.

Atunci s-a apropiat de Iisus un om, şi I-a zis: „Învăţătorule, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?” El i-a răspuns: „De ce mă întrebi: „Ce bine?” Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.” „Care?” I-a zis el. Şi Iisus i-a răspuns: „Să nu ucizi: să nu preacurveşti; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta”; şi: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” (Matei 19:16-19)

După cum se poate observa din versetele amintite, viața veșnică este dobândită doar prin păzirea poruncilor lui Dumnezeu. Iar aceste porunci pe care trebuie să le împlinim ca să căpătăm viața veșnică, le găsim doar în Biblie (Rom. 2.8,0).

Afirmațiile de mai sus, sunt întărite, și de versetele din Luca 10.5-28, unde citim: ” Un învăţător al Legii s-a sculat să ispitească pe Iisus şi I-a zis: „Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” Iisus i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?” El a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” „Bine ai răspuns” i-a zis Iisus „fă aşa, şi vei avea viaţa veşnică.”

În Sfânta Scriptură avem totul desăvârșit (Iac. 1.5); de aceea suntem învățați de Domnul Iisus, să împlinim așa cum stă scris. La aceasta ne îndeamnă și apostolii, să rămânem doar la ce este scris în Sfintele Scripturi: ”învăţaţi să nu treceţi peste „ce este scris…” (1 Cor. 4.6).

Orice individ care dorește viața veșnică, NU trebuie să facă mai mult decât cere Dumnezeu; NU trebuie să scoată nimic din poruncile Lui și NU trebuie să adauge nimic la poruncile Lui (Prov. 30.6; Ecles. 3.4 ).

Conform unor date prezentate în decembrie 2011, de The Pew Research Center, în lume erau 2.4. 060.0 de oameni din toate denominațiunile, numiți creștini, aceasta reprezintă 31,7% din populaţia globului.

Fiecare denominațiune religioasă cu dogmele ei, se autointitulează a fi creștini. Dar întrebarea ce derivă din aceasta este: oare toți aceștia care sunt etichetați ca fiind creștini, sunt într-adevăr creștini?

Din Sfintele Scripturi, aflăm că, puțini sunt aceia care vor fi mântuiți (Matei 7.4; Luca 13.4). Domnul Iisus, spune: ”Nu te teme, turmă mică; pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia” (Luca 12:32)

Pentru a nu ne auto înșela singuri cu iluzii derizorii, crezând că suntem creștini, vom căuta în Sfintele Scripturi, versete care indică caracteristicile unui creștin.

Prin prisma Scripturilor, cuvântul creștin, înseamnă ucenic, discipol al Domnului Iisus Hristos (F. A 11.6). De aceea, să vedem ce spune Scriptura că înseamnă să fim ucenici ai Domnului Iisus Hristos.

· Primele trei caracteristici ale unui creștin (Matei 10.7-39; 16.4; Marcu 8.4-35,8; Luca 9.3-26; 14.5-33) sunt:

- Dacă cineva, nu se leapădă de eul lui, nu poate fi ucenicul Domnului Iisus Hristos;

- Dacă cineva, iubește pe mamă, tată, frate, soră, nevastă, soț, etc. mai mult decât pe Domnul Iisus Hristos, nu poate fi ucenicul Domnului Iisus Hristos;

- Dacă cineva nu-și ia crucea în fiecare zi, nu poate fi ucenicul Domnului Iisus Hristos.

De ce nu putem fi ucenicii Domnului Iisus, dacă nu facem astfel? !

În Luca 14.8-32, Domnul Iisus Hristos, prin intermediul unor pilde, transmite ascultătorilor Săi, motivul pentru care nu vor putea fi ucenicii Săi, dacă nu vor face aceste lucruri menționate mai sus:

„Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârşească? Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfârşi, şi toţi cei ce-l vor vedea, să înceapă să râdă de el, şi să zică: „Omul acesta a început să zidească, şi n-a putut isprăvi.” Sau care împărat, când merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii? Altfel, pe când celălalt împărat este încă departe, îi trimite o solie să ceară pace.”

Tălmăcirea acestor pilde este: orice individ care dorește să devină ucenicul Domnului Iisus Hristos, trebuie să se lepede de sine. Căci, întotdeauna vor veni momente de cotitură în care va trebui să aleagă între dorințele proprii și voința Domnul Iisus Hristos. Și din lipsă de lepădare și înfrânare, va cădea în păcat (Prov. 5.3).

Fiecare să chibzuiască mai întâi, pentru că, prin întoarcerea la Domnul Iisus Hristos, se proclamă război împotriva lui Satan și îngerilor lui, și nu trebuie să se lase inamicilor nici o portiță, prin care să aibă acces la inimă (Prov. 4.3).

Dragostea față de mamă, tată, frate, soră, nevastă, soț etc. nu trebuie să fie mai mare decât dragostea față de Domnul Iisus Hristos, deoarece, în clipa când, Dumnezeu va îngădui încercarea peste acest individ pentru a-i vedea loialitatea, punându-l în situația să aleagă între Domnul Iisus Hristos și aceste persoane, adevărat vă spun, că, datorită lipsei de dragoste deplină față de Domnul Iisus, se va lepăda credință.

De altfel, nici dragostea față de propria viață, nu trebuie să fie mai presus decât dragostea față de Domnul Iisus; pentru că, în ziua în care, Dumnezeu va îngădui prigoana pe întreg pământul, frica va stăpâni în inima acestui om și nu va putea depune mărturie pentru propria credința, murind ca martir al credinței, ci se va lepăda de Hristos.

Însă, atunci când un om se leapădă de: dorințele și gândurile, firii pământești, va devine ucenicul lui Hristos (Luca 14.3).

· A patra caracteristică a unui creștin (Ioan 8.1-32):

- Din versetele menționate, aflăm că, pentru a fi ucenicul lui Hristos, trebuie să rămânem în cuvântul Său. Acest lucru, toți cei 2.4. 060.0 de oameni din diferitele denominațiuni, susțin că rămân în cuvântul lui Hristos. Dar oare să fie așa?

Fiecare denominațiune, fie scoate din învățăturile Domnului Iisus Hristos, fie adaugă la învățăturile Domnului Iisus Hristos; crezând că Îl onorează pe Dumnezeu. Cu toate că în Sfintele Scripturi, este foarte clară porunca, să nu scoatem și nici să nu adăugăm la poruncile Lui; să nu ne abatem nici la dreapta, nici la stânga de la porunca Lui (Deut. 5.2); ci așa cum a mai fost menționat ”să nu treceţi peste „ce este scris” (1 Cor. 4.6).

Să vedem, care a fost atitudinea lui Dumnezeu față de persoanele care au făcut ce nu poruncise El.

În Lev. 10.1-2, citim că, fiii lui Aaron, Nadab și Abihu, crezând că aduc slavă lui Dumnezeu, au făcut ceva ce nu poruncise Domnul Dumnezeu; consecința fiind, că, Dumnezeu a coborât foc din cer peste ei și au ars de vii.

Să vedem câteva din obiceiurile pe care oamenii le au, dar despre care NU găsim scris în Cuvântul lui Hristos: Crăciunul, nașterea Domnului, paște, duminica Tomi, sfântă Marie ș. m. a?

Aceste obiceiuri, și nu numai, sunt ținute de oameni în speranța că-i vor da slavă lui Dumnezeu, cu toate că nu avem nici o poruncă de la Domnul Dumnezeu în Sfânta carte, Biblia, asupra acestora sau asupra celor care mai sunt.

Dacă Cina Domnului sau frângerea pâinii, cum mai este numită (F. A 2.2,6; 1 Cor. 11.0), se poate numi sărbătoare, atunci, aceea este SINGURA sărbătoare pe care Domnul Dumnezeu, ne spune s-o ținem (Luca 22.9); cât despre celelalte, sunt foc străin înaintea Lui.

Domnul Dumnezeu, spune celor ce ascultă minciunile oamenilor, ci nu adevărul Său din Cuvânt (Ier. 17.5): „Iată-ţi soarta,” Iazul care arde cu foc și pucioasă (Apoc. 21.8)” partea pe care ţi-o măsor, zice Domnul, pentru că M-ai uitat, şi ţi-ai pus încrederea în minciună” (Ier. 13.5); căci ai fost necredincios (Apoc. 21.8)

· A cincea caracteristică a unui creștin (Ioan 13.5):

- Omul, poate avea toată credința și toată cunoștința, dar dacă nu are dragoste, nu-i folosește la nimic (1 Cor. 13.2).

Domnul Iisus, ne învață că nu este dragoste mai mare, decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi (Ioan 15.3); fapt pe care EL l-a făcut.

În 1 Ioan 5.1-2, citim că, cine iubește pe Dumnezeu, iubește și pe cel care este născut din Dumnezeu; cunoaștem că, iubim pe copiii lui Dumnezeu, din faptul că, păzim poruncile lui Dumnezeu.

· A șasea caracteristică a unui creștin (Ioan 15.8):

- Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. (Gal. 5.2-23).

· A șaptea caracteristică a unui creștin (Gal. 1.0):

- Apostolul Pavel, spune că, dacă ar căuta la fața omului, n-ar mai fi robul lui Hristos. De aceea, nu trebuie să fim fățarnici, ci trebuie împărțit fiecăruia drept Cuvântul adevărului (1 Tes. 1.4-6; 2 Tim. 2.5 ).

Așadar, acestea sunt condițiile pe care Dumnezeu le cere să le împlinim, pentru a fi ucenicii Domnului Iisus Hristos.