Femeia creștină

Femeia creștină

Lucrarea de față, își propune să răspundă la următoarele întrebări:

Cum poate fi femeia mântuită?

Cum trebuie să se îmbrace o femeie?

Cum trebuie să se compoarte o femeie evlavioasă?

Când trebuie să poarte capul acoperit?

Are voie femeia să dea învățătură din Biblie?

Aceste întrebări sunt destul de dezbătue, de aceea prin Harul lui Dumnezeu, voi căuta să vin doar cu argumente biblice în susținerea afirmațiilor; căci cine vorbește, trebuie să vorbească doar cuvintele lui Dumnezeu (1 Petru 4. 11).

În primul rând, trebuie amintit faptul că, plata păcatului pentru ambele sexe, bărbat și femeie, este jertfa mântuitoare a Domnului Iisus Hristos (Apoc. 5. 9). Însă, întrucât în acest articol, subiectul este „femeia creștină”, vom vedea care sunt condițiile pe care Dumnezeu i le impune, ca ea să fie mântuită.

Este bine de menționat că acest substantiv ”femeie”, este atribuit și celei fecioare, nu numai celei măritate (Gen. 2. 22).

În 1 Cor. 7. 34, citim că, între femeia măritată și fecioară, este o deosebire: cea nemăritată se îngrijește de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă, și cu trupul, și cu duhul; iar cea măritată se îngrijește de lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei. În acest context, vreau să evidențiez și faptul că, căsătoria trebuie să fie numai în Domnul (1 Cor. 7. 39), adică ambele persoane să fie creștine (Exod 34. 16; Deut. 7. 3).

În 1 Tim. 2. 14-15, Pavel, insuflat de Duhul Sfânt, a spus: ” Şi nu Adam a fost amăgit; ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii. Totuşi ea va fi mântuită prin naşterea de fii, dacă stăruie cu smerenie în credinţă, în dragoste şi în sfinţenie. ” Din afirmația ” va fi mântuită prin nașterea de fii”, mai putem înțelege că avortul nu este permis, căci Domnul a zis: ”Aş putea să deschid pântecele mamei, şi să nu las să nască? zice Domnul. Eu care fac să nască, aş putea să împiedic oare naşterea? ” zice Dumnezeul tău” (Is. 66. 9)

În ce privește îmbrăcămintea, din cartea Deuteronomului citim că, femeia nu trebuie să se îmbrace cu haine bărbătești, dar nici bărbatul cu haine femeiești (Deut. 22. 5).

Femeia, trebuie să se îmbrace în chip cuviincios, nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe (1 Tim. 2. 9) și podoaba ei să nu fie podoaba de afară (1 Petru 3. 3); ci faptele bune, așa cum se cuvine femeilor evlavioase (1 Tim. 2. 10; 1 Petru 3. 4).

De asemenea, purtarea femeii evlavioase este una de supunere și ascultarea (1 Tim. 2. 11) (fie de părinți, dacă este fecioară (Efes. 6. 1), fie de bărbatul ei, dacă este măritată (1 Petru 3. 1)).

În 1 Cor. 11. 5, citim că, în momentul în care o femeie SE ROAGĂ SAU PROROCEȘTE, cu capul dezvelit, își necinstește capul ei; necinstind capul ei, necinstește capul bărbatului ei; și necinstind capul bărbatului ei, Îl necinstește pe Hristos, și necinstind Capul lui Hristos, Îl necinstește pe Dumnezeu (1 Cor. 11. 3).

În 1 Cor. 11. 11, citim că, în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie.

Deci, interdicția pe care o are femeia, să nu se roage cu capul dezvelit, nu este valabil doar pentru cele măritate.

În 1 Cor. 11. 15, citim că, femeii, i-a fost dat părul ca învelitoare a capului. Dar din versetul 6 din acest capitol 11, putem observa că nu este învelitoarea despre care se spune în versetul 5, întrucât se menționează, că, dacă nu se învelește, să tundă acea învelitoare a capului, iar dacă îi este rușine, să se acopere.

Motivul pentru care femeia trebuie să-și acopere capul întotdeauna, când se roagă sau prorocește, se datorează îngerilor. Căci, prin acest SEMN AL STĂPÂNIRII, arată că este supusă bărbatului ei și Domnului (1 Cor. 11. 10).

În ce privește permisiunea de-a da învățătură o femeie, în 1 Cor. 14. 34, citim că, femeile trebuie să tacă în adunări, să nu ia cuvântul în ele, ci să fie supuse cum spune și legea. Ea, trebuie să învețe în tăcere; ea nu are permisunea să învețe pe alții (1 Tim. 2. 11-12).

Desigur, trebuie înțeles că, aici nu este vorba că, o femeie nu are voie să spună celor necredincioși din biblie; că nu are voie să-i învețe pe cei mici. Ci nu are voie să învețe Biserica; nu are voie să ia cuvântul în Biserică, să dea sugestii, căci făcând așa, se ridică mai presus de bărbat (1 Tim. 2. 12 ).

Dacă are vreo nelămurire, să întrebe pe bărbatul ei acasă (1 Cor. 14. 35).

Femeile învârstă, au datoria să le învețe pe cele tinere să-şi iubească bărbaţi şi copiii; să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu (Tit 2. 4-5).