Existența omului

Lucrarea de față își propune să răspundă la următoarele întrebări:

De unde vine omul?

Unde ajunge omul după ce moare?

În Sfânta carte, Biblia, citim că, Dumnezeu a făcut toate lucrurile prin Cuvântul Său (Ioan 1. 1-3; Col. 1. 17-18); iar după ce a făcut toate lucrurile, a spus: „ Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste toate târâtoarele care se mișcă pe pământ” (Gen. 1. 26).

Potrivit învățăturilor din Scripturi, tot ce se mișcă pe pământ, are doar o suflare de viață (Gen. 1. 30). Însă, despre om aflăm că fost făcut de Dumnezeu un suflet viu (Gen. 2. 7).

Dumnezeu ne învață, că omul este compus din: trup, suflet și duh (1 Tes. 5. 23). Omul la moartea sa, se descompune în felul următor; trupul, duhul și sufletul lui îndreptându-se pe traseul stabilit de Dumnezeu. Trupul se întoarce în țărâna din care a fost făcut (Gen. 3. 19; Iov 10. 9; 34. 15; Ps. 146. 4; Ecle. 3. 20), duhul, suflarea lui Dumnezeu (Iov 32. 8), se întoarce la Dumnezeu care l-a dat (Iov. 34. 14; Ecle. 12. 7), iar sufletul este dus de un înger, în locul pe care omul și l-a pregătit după felul cum a trăit pe pământ (Luca 16. 22).

În Luca 16. 19-23, citim care sunt cele două locuri posibile, în care va fi dus omul după moarte sa:

„Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră și in subțire; și în fiecare zi ducea o viață plină de veselie și strălucire. La ușa lui, zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube. Și dorea mult să se sature cu fărâmiturile, care cădeau de la masa bogatului; până și câinii veneau și-i lingeau bubele. Cu vremea săracul a murit; și a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit și bogatul, și l-au îngropat. Pe când era bogatul în Locuința morților, în chinuri, și-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam, și pe Lazăr în sânul lui”.

Din aceste versete, putem deduce care sunt cele două locuri posibile în care sufletul omului este dus după moarte: cei împăcați cu Dumnezeu (Rom. 5. 9), ajung într-un loc de mângâiere, numit sânul lui Avraam; iar cei ce nu s-au împăcat cu Dumnezeu, ajung într-un loc de chin, numit Locuința Morților.

Aceste două categorii de oameni, nu mai cunosc nimic (Ecles. 9. 5) și nici nu mai pot vedea ce se întâmplă pe pământ (2 Regi 22. 20; 2 Cron. 34. 28). Însă, diferența dintre aceste două categorii, este că, cel neprihănit „chiar și la moarte trage nădejde” (Prov. 14. 32; Iov 14. 14), deoarece, la revenirea Domnului Iisus pe norii cerului, vor învia (1 Cor. 15. 22-23, 52; 1 Tes. 4. 16).

Sufletele ce-au ajuns în sânul lui Avraam, în mănunchiul celor vii (1 Sam. 25. 29), sau supt altar (Apoc. 6. 9), așteaptă această revenire a Domnului Iisus pentru a fi răsplătite (Matei 25. 34; Evrei 9. 28; Apoc. 6. 9); sufletele ce-au ajuns în singurătăți veșnice (Ezec. 26. 20), adică în Locuința Morților, se chinuiesc (Luca 16. 23), până în ziua de apoi, când vor fi și ele înviate (1 Cor. 15. 22), judecate (Rom. 14. 10; 2 Cor. 5. 10) și condamnate (Apoc. 20. 13) la moartea a doua (Apoc. 21. 8), adică aruncate în iazul cu foc (Matei 25. 41; Apoc. 20. 15).

În urma celor spuse, doresc să închei prin a evidenția din Sfintele Scripturi, care va fi situația fiecărei categorii după judecata de apoi.

Situația fiecărei categorii este aceasta, după cum citim în Isaia 65. 13-14: „De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată că robii Mei vor mânca, iar voi veţi fi flămânzi; iată că robii Mei vor bea, iar vouă vă va fi sete. Iată că robii Mei se vor bucura şi voi vă veţi ruşina. Iată că robii Mei vor cânta, de veselă ce le va fi inima, dar voi veţi striga, de durerea pe care o veţi avea în suflet, şi vă veţi boci, de mâhnit ce vă va fi duhul. ”