Eu sunt -2-

   Unul dintre cele mai misterioase si minunate fenomene din toata Biblia a fost luminarea Neamurilor. Imparatii din Rasarit nu ar fi putut cunoaste nimic despre Radacina lui David. Ei aveau nevoie de un semn care sa poata fi vazut dincolo, departe de granitele lui Israel. Dumnezeu le-a dat un semn pe cer. Ne miram de credinta sutasului roman si a femeii siro-feniciene. Domnul i-a laudat pe Naaman, generalul sirian si pe vaduva din Sarepta care l-a hranit pe Ilie. Dumnezeu a fost intotdeauna un Dumnezeu al lumii intregi. El S-a indurat de Ninive, capitala Asiriei si a lucrat prin Cir, imparatul persilor.

   Isaia a proorocit ca Domnul Isus urma sa fie o lumina pentru Neamuri. Cum s-au mai adunat sub acea Lumina si ce frumos au inflorit sub ea, dupa ce Pavel a mers din cetate in cetate, vestind bogatiile nepatrunse ale lui Cristos! Luceafarul stralucitor de dimineata S-a inaltat deasupra tarii lui Israel si a luminat intreaga lume cuprinsa in intuneric.

   Domnul Isus a spus ca Scripturile marturisesc despre El. Astazi ele inca mai stralucesc si ne conduc la Cristos. Apostolul Petru a vazut Scriptura proorocita ca o candela intr-un loc intunecos. Ea isi arde marturia prin intuneric pana cand va aparea la orizont Luceafarul de dimineata (2 Petru 1.9). Zaharia a spus: "Ne-a cercetat Soarele care rasare din inaltime, ca sa lumineze pe cei ce zac in intunericul si umbra mortii"(Luca 1. 78-79).

   Trebuie sa introduc acum marturia lui Charles Finney, care, atunci cand in jurul lui nu se gasea nici o mangaiere pentru sufletul lui intunecat, a apelat la Biblie. Scripturile l-au condus in rugaciune, rugaciunea la pocainta si in final la o mare descoperire a Domnului Isus.

   "Nu era nici foc, nici lumina in camera; cu toate acestea mi s-a parut luminata ca ziua. Dupa ce am intrat si am inchis usa m-am simtit ca si cum as fi intalnit pe Domnul Isus Cristos fata-n fata. El nu a spus nimic, dar S-a uitat la mine in asa fel ca sa ma faca sa cad la picioarele Lui ... Am plans tare, ca un copil ... I-am spalat picioarele cu lacrimile mele".

   Haideti sa nu fugim de aceste raze patrunzatoare. Sa le lasam sa patrunda in orice crapatura si fisura pana cand tot pacatul nostru va fi descoperit. Cristos descopera numai ceea ce poate curati. El este Lumina nu numai a lumii, ci si a cerului. El mai intai cerceteaza viata omului, dupa care Isi indreapta razele catre cer ca sa-i deschida aceluia bogatiile nepretuite ale slavei. El a rupt perdeaua cerului in doua si descopera bucuriile minunate a "tot felul de binecuvantari duhovnicesti, in locurile ceresti" (Efeseni 1.3).

   Invazia luminii divine ne face nu numai sa vedem, ci si sa bem din apele vietii. Pamantul poate sa inmugureasca si sa infloreasca si din alte surse, dar nimic din acesta nu poate fi transplantat pe marginile strazilor din Noul Ierusalim. Programele Bisericii si orele de castigare a sufletelor pot sa umple siruri intregi de scaune. Toate izvoarele pamantului pot fi directionate catre canalele crestine - problema nu va fi rezolvata. Numai cele care se varsa de pe varfurile inalte ale Paradisului se vor intoarce de unde au venit cu o recolta bogata.