Domnul împăraţilor pământului

   Domnul împăraţilor pământului

   Când eram adolescent, un prieten de-al meu, fiul preşedintelui unui colegiu biblic, a mers la o şcoală publică în oraşul New York, pentru câţiva ani. Ca multe şcoli din oraş, aceasta era vestită prin violenţă. Pentru oarecare motiv, doi tineri negri uriaşi, l-au plăcut pe acest băiat alb lipsit de apărare şi s-au purtat cu el ca niste adevăraţi prieteni. Datorită acestei prietenii, ori de câte ori mergea la şcoală, nimeni nu îndrăznea să se atingă de el. Avea şi alţi prieteni, de statură şi de vârstă mai mică, dar care nu-i foloseau la nimic împotriva unui duşman. Oricum, prietenia acestor apărători de temut era binevenită pentru el.

   Îngerul înşelător al luminii încearcă să neutralizeze frica de Dumnezeu din minţile oamenilor. El L-ar descrie pe Dumnezeu ca pe un om bătrân, tolerant şi plictisit, obişnuit cu nepăsarea, neascultarea şi capriciile unor copii răsfăţaţi. Un asemenea "dumnezeu" este mulţumit cu o natură egoistă, dar nu este de nici un ajutor în bătăliile vieţii. Nu este de mirare că cei care acceptă acest concept trebuie să fie biruiţi mereu şi mereu.

   Adesea în Evanghelii, Cristos este oferit ca un prieten al păcătosului - de exemplu "Eşti singur, fără prieten? Nu ai pe nimeni la care să te duci cu problemele tale? Atunci, vino la Domnul Isus. El va fi prietenul tău."

   În adevar, Cristos s-a declarat pe Sine Însuşi un prieten al ucenicilor. El este Prietenul păcătoşilor, dar cum poţi să apreciezi prietenia Lui fără ca mai întâi să analizezi demnitatea Lui? Cu o ceată de duşmani de moarte care nu ne dau pace în călătoria pe pământ, care urmăresc cu încrâncenare nimicirea noastră veşnică, avem nevoie de un prieten care să poarte un semn al autorităţii.

   "De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele, care este mai pe sus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus să se plece orice genunchi... şi orice limbă să mărturisească spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Cristos este Domnul".

   Cel care nu se supune tronului nu are privilegiul aparării divine. Oricine se apropie de tronul harului trebuie să-şi plece genunchii înaintea Împăratului Isus. Nu primim nici un ajutor în vreme de nevoie, fie că nevoia este de protecţie, de salvare, de vindecare, de restaurare, fără să ne supunem deplin autorităţii tronului Său. Noi avem de-a face cu cel mai puternic monarh din Univers. Orice voie trebuie să se supună voii Sale. Nimeni nu poate să intre cu pas hotărât pentru a-şi urma propriul drum.

   În Evanghelii, maiestatea lui Cristos nu este vizibilă în totalitate. Îl vedem pe Domnul Isus supunându-se autorităţilor. Foarte devreme, în viaţa Lui, El este dus în Egipt pentru a scăpa de moartea decretată de Irod cel Mare. Peste treizeci de ani, El este adus înaintea altui Irod şi luat în bătaie de joc. Este condamnat de marele preot şi în final fiind executat de guvernatorul roman.

   Psalmistul a anticipat această împotrivire (Psalmul 2):

   "Împăraţii pământului se răscoală şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său."

   Apoi declară că s-au întors cărţile pe dos:

   "Daţi cinste Fiului, ca să nu se mânie şi să nu pieriţi pe calea voastră, căci mânia Lui este gata să se aprindă".

   În Apocalipsa, Îl vedem pe Fiul cum îşi ocupă locul care I se cuvine ca "Domn al împăraţilor pământului."

   Domnul Isus Cristos nu este subiect de sondaje electorale. Maiestatea Lui se ridică şi nici nu coboară în opinia publică. El este Preot şi împărat pentru totdeauna, după rânduiala lui Melhisedec. Acest Împărat al neprihănirii, Împărat al Păcii, "fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii" are o domnie veşnică. Alţii au pierdut poziţiile lor din cauza morţii. Acest Unul "a fost pus nu prin legea unei porunci pământeşti, ci prin puterea unei vieţi nepieritoare."

   Scriitorul epistolei către Evrei a mai citat un alt cuvânt profetic cu privire la Mesia Împăratul: "Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci". El i-a avertizat pe cititori "Trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit . . . cum vom scăpa noi dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare".

   Mai târziu, repetă înştiinţarea: "Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu?" Domnul Isus este încoronat cu cinste şi glorie. El este vrednic de o ascultare totală, fără rezerve şi plină de încredere. Nesupunerea faţă de ceea ce cere El, va dezlănţui o judecată şi mânie de neasemuit.

   Apostolul Petru ne-a avertizat în legătură cu proorocii mincinoşi, care "se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat".

   Substantivul grecesc este foarte puternic în acest caz şi anume - DESPOTEES - care în limba română se traduce DESPOT, ceea ce înseamnă domnitor absolut, un titlu infam şi impropriu când este atribuit vreunui om, dar un nume în totalitate legitim pentru Domnul împăraţilor pământului. Oamenii stăpânesc ca niste despoţi şi supuşii lor sunt oprimaţi. El este despot, iar justiţia triumfează.

   Întotdeauna noi câştigăm biruinţa sub autoritatea tronului Său!