Decăderea firii umane -cauze-

   Decăderea firii umane. Cauze

   Am notat două cauze ale decăderii fiinţei umane.

   Prima o găsim în Romani 1.23-25 - "au schimbat slava Dumnezeului nemuritor...  au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului". 

   Omul şi-a schimbat concepţia, şi-a schimbat Dumnzeul! Oamenii au început să-i slujească unui alt dumnezeu, făcând alte fapte. Slujindu-I Dumnezeului Celui Adevărat, oamenii trebuie să trăiască în sfinţenie. Când s-au schimbat şi au început să-i slujească Afroditei, zeiţei fertilităţii şi a dragostei, sau altor zeităţi, oamenii au fost nevoiţi să-şi  schimbe atitudinile şi faptele.

   Până când au ascultat de Dumnezeu, Adam şi Eva au avut un anumit gen de haine. Când au început să asculte de Diavolul, s-au echipat în alte haine. De exemplu, dacă cineva vrea să se apuce să repare o maşină, mai întâi se schimbă şi îşi ia haine de lucru. Pe de altă parte, nimeni nu pleacă la plimbare îmbrăcat în şalopetă! Astfel, fiecare activitate îşi are echipamentul ei corespunzător.

   O altă schimbare pe care au facut-o o citim în versetul 28 - "Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor...".

   Pe de o parte, poartă în el nevoia de a se închina cuiva: ori Dumnezeului Adevărat, ori unui dumnezeu fals şi străin. Pe de altă parte el are nevoie de a se hrăni la nivelul minţii cu ceva. Stomacul poate fi pus la post, dar nimeni nu-şi poate pune mintea la post, adică să nu se gândească la nimic. Când, în conştiinţa ta, la nivelul gândurilor tale, nu te mai ocupi cu lucrurile sfinte, nu mai citeşti din Scriptură, nu te mai gândeşti la lucrurile bune, din acel moment tu tot gândeşti, dar gândeşti la altele. Altfel spus, treci de la lucrurile bune la lucrurile rele.

   Aceasta a fost poziţia omului. Pentru aceasta a optat omul: să-şi schimbe Dumnezeul ca slujire şi închinare şi să-şi schimbe gândirea, mintea, ideile. În Romani 1.26 citim: "...Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi..." Iar în Isaia 53.6 scrie: "Fiecare îşi vedea de drumul lui..."

   Dumnezeu putea să apeleze la forţă, dar ne-a lăsat libertatea de a face ceea ce vrem noi. Bineînţeles, este o libertate responsabilă: Dumnezeu a rânduit în final judecata tuturor faptelor noastre.