Cuvântul lui Cristos în noi

VOI ASCULTA CE ZICE (inimii mele) DOMNUL DUMNEZEU

Ferice de sufletul care aude pe Domnul vorbind înăuntrul său și primește de pe buzele LUI cuvânt de mângâiere! Ferice de urechile care aud șoapta ușoară a Duhului lui Dumnezeu dar sunt surde la zgomotele lumii! Ferice în adevăr de urechile care n-ascultă glasurile care răsună dinafară ci ascultă adevărul care vorbește în inimă! Ferice de ochii care sunt închiși pentru lucrurile din afară dar deschiși pentru lucrurile dinăuntru! Ferice de cei ce pătrund lăuntrul inimii și prin exerciții de fiecare zi se silesc să înțeleagă tainele cerești! Ferice de cei ce se predau lui Dumnezeu și au curajul s-o rupă cu toate legăturile lumii acesteia!

Gândește-te bine la toate acestea suflete al meu, și închide poftelor ușa ca să poți auzi ce vorbește Domnul Dumnezeu înlăuntrul tău!

Iată ce-ți zice Iubitul meu:

Eu sunt mântuirea ta, Eu sunt pacea ta, Eu sunt viața ta, . Ține-te de Mine și vei afla pacea. Lasă cele trecătoare și caută pe cele veșnice! Căci ce altceva sunt lucrurile vremelnice decât niște lanțuri? Și toate făpturile la ce-ți vor folosi dacă vei fi părăsit de Făcătorul tău? Leapădă dar tot ce-i trecător! Predă-te Făcătorului tău ca să poți fi plăcut Lui. Ascultă numai de El ca să poți ajunge la adevărata fericire.

Vorbește, Doamne, căci robul tău ascultă! Eu sunt robul Tău; dă-mi pricepere să cunosc învățăturile Tale.

Pleacă-mi inima spre învățăturile Tale.

(ca roua să cadă peste ea). Odinioară, fiii lui Israel au zis lui Moise:

Vorbește-ne tu și te vom asculta; dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim.

Nu tot așa, Doamne, nu tot așa este rugăciunea mea ci dimpotrivă, ca și prorocul Samuel strig și eu cu smerenie dar și cu dorință aprinsă: VORBEȘTE, DOAMNE, CĂCI ROBUL TĂU ASCULTĂ! Nici Moise, nici altul din proroci să-mi vorbească, ci Tu, Doamne, Dumnezeul meu, Tu să-mi vorbești, Tu lumina care i-ai luminat, Tu duhul care ai însuflețit pe toți prorocii, Tu să-mi vorbești. Căci Tu singur poți și fără ei, să-mi umpli sufletul de adevărul Tău dar ei fără Tine, nu pot nimic.

Ei pot vorbi, dar nu pot da duh. Cuvântul lor este frumos dar dacă taci Tu, Doamne, inima nu se aprinde. Ei ne dau învățătură dar Tu ne dai înțelesul ei. Ei vestesc taine, dar Tu ni le lămurești. Ei vestesc poruncile Tale dar Tu dai ajutor ca ele să fie împlinite. Ei arată calea, dar Tu ne dai putere să mergem pe ea. Ei lucrează pe dinafară dar Tu luminezi inimile. Ei udă pe dinafară dar Tu dai rodire înăuntru. Cuvintele lor bat la urechi, dar ușa înțelegerii Tu o deschizi.

Așadar, nu Moise să-mi vorbească, ci Tu, Veșnicul Adevăr!

Tu să-mi vorbești ca nu cumva să mă veștejesc ca pomul neroditor și să mor în păcat dacă voi fi îndemnat doar pe dinafară și nu voi fi aprins dinăuntru, nu cumva cuvântul pe care l-am auzit dar nu l-am urmat, l-am cunoscut dar nu l-am iubit, l-am crezut dar nu l-am împlinit, să-mi fie osândă.

Vorbește, Doamne, căci robul Tău ascultă.

Tu ai cuvintele vieții veșnice.

Vorbește, Doamne, pentru ca sufletul să se mângâie, viața să mi se îndrepteze, iar Numele Tău să fie lăudat, preamărit și binecuvântat în veci!