Credinţa istorică focalizată pe învăţăturile lui Isus

   Credinţa istorica focalizată pe învăţăturile lui Isus

   (sau: Următoarea generaţie după apostoli)

   Creştinii din secolul al doilea au ramas copii ai Împărăţiei. Ei au continuat să recunoască faptul că învăţăturile lui Isus - nu ale lui Pavel* - erau principiile centrale ale creştinismului. Atunci când au dorit să explice necreştinilor ce înseamnă creştinismul, creştinii din al doilea secol s-au dus direct la învăţăturile lui Isus. De exemplu, cea mai veche apologie creştină (adică apărarea creştinismului) care s-a păstrat în întregime este PRIMA APOLOGIE A LUI IUSTIN MARTIRUL.

   În ea, Iustin Martirul explică oficialilor romani ce înseamnă creştinismul şi ce cred creştinii.

   El le spune:

   "Învăţăturile lui ISUS ne-au transformat vieţile. Noi, care mai înainte ne găseam plăcerea în imoralitate, acum îmbrăţişăm decenţa în mod exclusiv. Noi, care obişnuiam să practicăm magia, acum ne devotăm vieţile Dumnezeului cel bun şi fără de început. Noi, care preţuiam acumularea de bogăţie şi posesiunile mai presus de toate, acum ne aducem ceea ce avem să împărtăşim cu cei în nevoie.

   Mulţi dintre noi obişnuiam să urâm şi să ne distrugem unii pe alţii. Nu am fi trăit cu oameni de rase diferite datorită obiceiurilor diferite. Dar acum, după venirea lui Hristos, trăim aproape de asemenea oameni şi ne rugăm pentru duşmanii noştri.

   Noi căutăm să-i convingem pe cei care ne urăsc pe nedrept să trăiască după învăţăturile minunate ale lui Hristos, ca să se poată bucura de minunata nădejde a răsplătirii lui Dumnezeu...

   Învăţăturile lui Hristos erau scurte şi concise.

   El nu era iscusit în argumente prefăcute, dar, în schimb, cuvântul Său avea puterea lui Dumnezeu."

   (Iustin Martirul, First Apology, capitolul 14. Ante-Niceene Fathers, vol.1,167)

   Dupa aceste cuvinte, Iustin Martirul face o prezentare a învăţăturilor lui Isus, citând aproape în mod exclusiv din Predica de pe Munte.

   Dacă ai fi întrebat pe oricare dintre primii creştini care era miezul Evangheliei, cu toţii ar fi menţionat PREDICA DE PE MUNTE.

*În realitate, nu este nici o contradicţie între Isus şi Pavel. Cu toate acestea, teologii, au rastălmăcit scrierile lui Pavel pentru a submina învăţăturile lui Isus. Asemenea lui Isus, Pavel a învăţat că nu putem moşteni viaţa veşnică fără a aduce roade sfinte. El a scris:

"faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi acestea sunt: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemanătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Roada Duhului, dimpotrivă este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege."

(Galateni 5.19-23)