Controverse Existenţiale - Dragoste şi Dumnezeire

- un articol de ACG

1 Corinteni 13:13 „Acum, deci, rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Dar cea mai mare dintre ele este dragostea.” 

Sunteţi probabil cu toţii familiari cu versetul care zice că mulţi aleargă după premiu, dar numai unul singur ajunge la el... Foarte înţelept... Dar oare am înţeles noi chintesenţa mesajului?...

• Acela care ajunge la premiu trebuie să fie lumină şi să răspândească lumină în jurul său.

• Acela care ajunge la premiu trebuie să fie în iertare şi să dea iertarea celor din jurul său.

• Acela care ajunge la premiu trebuie să fie iubire şi să cultive iubirea în jurul său oriunde ar merge.

Mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi. Şi în acest  sens, argumentaţia bilblică:

Filipeni 3:12-14 "Nu că am şi câştigat premiul, sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus. Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus."

Matei 5:11, 12 "Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! Bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe proorocii, care au fost înainte de voi."

1 Corinteni 1:27, 28 "Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt"

1 Corinteni 3:11 "Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, şi care este Isus Hristos."

1 Corinteni 7:23 "Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Nu vă faceţi dar robi oamenilor."

2 Corinteni 4:6 "Căci Dumnezeu, care a zis: "Să lumineze lumina din întuneric", ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos."

2 Corinteni 4:7-13 "Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi. Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi. Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru. Căci noi cei vii, totdeauna suntem daţi la moarte din pricina lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor.Astfel că, în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa. Însă fiindcă avem acelaşi duh de credinţă, potrivit cu ceea ce este scris: "Am crezut, de aceea am vorbit!" şi noi credem, şi de aceea vorbim."

Filipeni 2:13 "Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea."

Interesant acest ultim verset...

De aici putem deduce limpede că nu omul este acela care e capabil să se descurce singur în viaţă, cum unii tind să creadă că singuri s-au descurcat şi tot singuri au răzbit, că singuri şi-au dobândit belşug şi averi şi tot meritul este al lor. Nu! Greşit! Conform Bibliei (care este infailibilă!), omul nu poate realiza nimic fără Dumnezeu.

Deşi cei mai mulţi au impresia că efortul şi munca lor i-a condus în poziţiile pe care le au, aceasta nu este decât o iluzie. Ehee, la câte nu visează lumea... dar câte i se împlinesc?... Şi câte eforturi nu fac unii pentru anume dorinţe a şi le împlini, dar ajung la final cu împlinirea altor lucruri în vieţile lor, din simplu motiv că Dumnezeu nu le-a permis ceea ce voiau ei, ci numai ceea ce a vrut El pentru ei?... Da, interesant într-adevăr... Cu cât aprofundăm, cu atât începem să înţelegem... Dar să gândeşti este un risc! Ţi-l asumi tu oare?...

Henry Ford spunea în acest sens: „Să gândeşti este munca cea mai grea, poate de aceea puţini se şi încumetă s-o facă.” Şi ce adevăr a spus!...

Aşadar, dacă El nu lucrează în noi şi dacă El nu are plăcere să dea voinţă (orientarea conştientă a omului spre realizarea unor scopuri în viaţă), precum şi puterea de a le înfăptui... asta înseamnă, fără echivoc, că oamenii nu pot, de unii singuri, face absolut nimic.

Wow! Ceva iritant! Ceva la care unii se zgribulesc, auzind această afirmaţie... fie din sentimentul neacceptării, fie din cel al fricii, sau al nimicniciei de care brusc au fost făcuţi conştienţi în ceea ce îi priveşte, ca şi condiţie umană. Dar ştiţi ce se spune, nu? Mai bine un duş cu apă rece mai devreme, decât ani mulţi în pribegie, dezorientare, iluzie şi chiar durere şi agonie, în unele cazuri. Este întotdeauna recomandat să te trezeşti mai din timp... pentru că acel ceas al redeşteptării fiinţei tale oricum va veni. Şi este ideal să te găsească pregătit (informat, cel puţin).

Nimeni nu poate cunoaşte deplin şi în lumina Adevărului suveran pe semenul său de pe pământ, după umblarea acestuia în afară, care poate fi o umblare (conduită comportamentală) vrednică sau nu, credincioasă sau necredincioasă, una mincinoasă sau autentică, ci numai prin însuşi harul Domnului Isus Cristos, care cunoaşte toate lucrurile şi este însuşi Adevărul absolut. Aşadar, să cerem acest har, această putere divină de a vedea cu şi prin ochii Domnului, fie şi pentru câteva secunde, ceea ce nu înţelegem şi am vrea să înţelegem, ceea ce vrem să cunoaştem mai mult... dar să cerem cu credinţă şi cu o inimă curată şi El va spulbera ceaţa zidită din îndoială.

Aşadar, oameni buni, nu mai judecaţi pe cel de lângă voi, pe care credeţi că-l cunoaşteţi, sau credeţi că aveţi dreptul a-l promova sau a-l destitui! Doar Unul are dreptul de a face asta! Şi nu sunteţi voi!

Dumnezeu să ne ajute să creştem în iubire, acceptare şi iertare! Amin (aşa să fie).

Iubirea este cel mai sublim sentiment din care poţi învăţa să ierţi, să cunoşti, să fii liber, să tolerezi, să simţi, să iubeşti necondiţionat şi să creşti spiritual. Şi, nu uita, iubirea nu moare niciodată...

Omul trebuie să înveţe să înţeleagă că tot ceea ce seamană, aceea va şi secera... într-o zi.

Omul trebuie să nu se mai raporteze la om, înspre a-şi evidenţia calităţile sau defectele, ci să se raporteze la "Omul" care a acceptat de bună voie să moară pentru noi toţi, Singurul Om prin care putem trăi şi căpăta viaţă eternă, iar Acesta nu este Altul decât ISUS CRISTOS. Abia atunci omul de rând va înţelege cât de mic este... Cât de mic este în dragoste şi dăruire şi cât de mare este în egoism, răutate, superficilaitate şi egocentrism. Nu este nimic extraordinar să te compari cu un alt semen al tău; mereu vei alege pe cineva care nu excelează unde excelezi tu, ca rezultatul experimentului să iasă în favoarea ta... Dar este atât de uman, şi totodată divin, să te măsori (compari) cu cineva care este mai mare ca tine şi te întrece cu mult în toate... cineva care excelează în toate şi tu nu-l poţi ajunge...

Această dorire de a fi ca şi Cel care te-a creat şi ţelul pe care îl ai de a tinde să fii mai bun decât eşti în toate, nu poate fi numit decât HAR...