Apă şi Duh în Ezechiel 36

Apă şi Duh în Ezechiel 36

   Ezechiel profeţeşte ce va face Dumnezeu pentru poporul Său atunci când îi va aduce înapoi din exilul babilonian. Implicaţiile sunt mult mai cuprinzătoare şi nu se limitează la poporul Israel, deoarece Iisus afirmă că Noul Legământ este încheiat prin sângele Lui pentru toţi cei care îşi pun încrederea în El. Iar Ezechiel 36.24-28, este una dintre versiunile promisiunii Noului Legământ, la fel ca cea din Ieremia 31.31-34. Cred că acesta este pasajul care dă naştere cuvintelor lui Iisus: "Dacă nu este născut cineva din apă şi din Duh, nu poate intra în Împărăţia lui Dumnezeu". Cui îi spune Dumnezeu: "Voi veţi fi poporul Meu, ar Eu voi fi Dumnezeul vostru"? Răspuns: celor cărora le spune: "Vă voi stropi cu apă curată şi veţi fi curăţiţi. Va voi curăţi de toate necurăţiile voastre" şi în versetul 26: celor cărora le spune: "vă voi da o inimă nouă şi voi pune înăuntrul vostru un duh nou". Cu alte cuvinte, cei care vor "intra în Impărăţie" sunt cei care au parte de o înnoire care implică o curăţire a ceea ce este vechi şi o creare a ceea ce este nou.

   Prin urmare, ajung la concluzia că "apă şi Duh" în Ezechiel 36 se referă la două aspecte ale înoirii noastre atunci când ne naştem din nou. Iar motivul pentru care amândouă sunt importante este acesta: atunci când spunem că ni se dă un duh nou -sau o inimă nouă-, nu spunem că încetăm să mai fim fiinţele umane -sinele răspunzător din punct de vedere moral- care am fost dintotdeauna. Eu am fost persoana John Piper înainte să mă nasc din nou şi am continuat să fiu persoana John Piper după ce am fost născut din nou. Există o continuitate. Acesta este motivul pentru care trebuie să existe curăţire. Dacă vechea fiinţă umană John Piper ar fi complet dată uitării, întregul concept de iertare şi de curăţire ar fi irelevant. Nu ar mai rămâne nimic din trecut de iertat şi de curăţit.

   Ştim că Biblia ne spune că vechiul nostru sine a fost crucificat şi că noi am murit împreună cu Hristos şi că trebuie să ne considerăm morţi şi să ne dezbrăcăm de omul cel vechi. Dar niciunul dintre aceste lucruri nu înseamnă că se are în vedere aceeaşi fiinţă umană de-a lungul vieţii. Asta înseamnă că a existat o natură veche, un caracter vechi sau un principiu vechi care trebuie înlăturat.

   Aşadar, modul în care trebuie să îţi vezi inima nouă, duhul nou, natura nouă este că încă eşti tu însuţi şi, de aceea, ai nevoie de iertare şi curăţire - acesta este şi motivul pentru care se face referire la apă. Vina mea trebuie spălată. Curăţirea cu apă este o imagine a acestui fapt. Ieremia 33.8 formulează lucrul acesta: "Îi voi curăţi de toată nelegiuirea pe care au săvârşit-o împotriva Mea şi le voi ierta toate nelegiuirile prin care au păcătuit şi s-au răzvrătit împotriva Mea".      Astfel persoana noastră - care continuă să existe - trebuie să fie iertată, iar vina trebuie spălată.

   Dar iertarea şi curăţirea nu sunt suficiente. Eu trebuie să fiu nou. Am nevoie de transformare. Am nevoie de o nouă modalitate de a vedea, gândi şi evalua. Acesta este motivul pentru care Ezechiel vorbeşte despere o inimă nouă şi un duh nou în versetele 26-27: "Vă voi da o inimă nouă şi voi pune înăuntrul vostru un duh nou. Voi îndepărta inima de piatră din trupul vostru şi vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu înăuntrul vostru şi vă voi face să urmaţi hotărârile Mele, să păziţi legile Mele şi să le împliniţi".

   Iată cum înţeleg eu versetele acestea: cu siguranţă, inima de piatră reprezintă inima moartă care nu simţea şi nu reacţiona la realitatea spirituală - inima pe care o aveai înainte de naşterea din nou. Putea reacţiona cu pasiune şi dorinţă la o mulţime de lucruri. Dar era o piatră faţă de adevărul spiritual şi frumuseţea lui Iisus Hristos, gloria lui Dumnezeu şi calea neprihănirii.

   Iată ce anume trebuie să se schimbe dacă dorim să vedem Împărăţia lui Dumnezeu.

   Astfel, în naşterea din nou, Dumnezeu ia inima de piatră şi pune în loc o inimă de carne. Cuvântul carne nu înseamnă pur şi simplu omenesc ca în Ioan 3.6: "ce este născut din carne este carne". Acest cuvânt înseamnă simţitor, viu, care reacţionează şi simte, în opoziţie cu o piatră lipsită de viaţă.

   La naşterea din nou, plictiseala noastră moartă şi împietrită faţă de Hristos este înlocuită de o inimă care îşi dă seama de valoarea lui Iisus.