Trezirea Spirituală?...

   Acest editorial este primul din seria unor editoriale pe tema ”Trezirea Spirituală”, inspirate din 2 Cronici 7:14. Sperăm că prin intermediul acestor articole să ne lăsăm motivați de Dumnezeu pentru a schimba ceva în noi înșine și pentru a ne apropia cu toată inima de El.

   Rugându-mă și reflectând asupra subiectului am fost mișcat de Duhul Domnului și vă rog să îmi permiteți să împărtășesc câteva gânduri “de la inimă la inimă” înainte de a aprofunda această temă.

   Unde ne aflăm ca Biserică în relație cu idea de trezire spirituală? Oare este nevoie de trezire astăzi? Este această Biserică “influentă” a secolului XXI  suficient de vigilentă?

   Departe de mine de a da curs unui spirit critic ieftin, însă personal cred că avem nevoie de o intervenție miraculoasă din partea lui Dumnezeu pentru ca Biserica Contemporană să își împlinească mandatul de a fi “Lumina Lumii și Sarea Pământului”. Îmi este proaspătă în minte imaginea din Luca 19 când Isus plânge pentru Ierusalim. Cetatea păcii era tulburată, cu ochii acoperiți și împiedicați să vadă îndurarea lui Dumnezeu manifestată prin prezența lui Isus printre ei, datorită ignoranței și păcatului conștient de care se făceau vinovați. Cred că și astăzi Isus plânge pentru multe din locurile care poartă numele de “Casa lui Dumnezeu” și pentru cei care le populează. Aglomerația zilelor noastre ne face să uităm tot mai mult de nevoia părtășiei cu Dumnezeu, de standarele după care ar trebui să ne trăim viața de luni până duminică, de cuvânt, de… toate.

   Nu de mult am fost într-o biserică evanghelică și în timpul slujbei o femeie care trecuse prin 18 operații stătea în fața bisericii și mărturisea cum intervenția miraculoasă a lui Dumnezeu a ferit-o de cea de-a 19-a operație. Dumnezeu a vindecat-o de cancer la sân și nu a mai fost nevoie de operație. Am fost șocat de reacția bisericii. După mărturisire mă așteptam la un răspuns din partea Bisericii însă s-a trecut mai departe ca și cum nu s-ar fi anunțat nimic.

   O altă problemă care mă frământă este spiritul de competiție dintre Biserici și  lipsa de colaborare dintre acestea. Se organizează evenimente și în loc să sprijinim călăuzirea pe care ceilalți au primit-o din partea Domnului, căutăm minusurile și lucrurile cu care NU suntem de acord pentru a ne justifica absența sau lipsa de implicare. O altă atitudine foarte frecventă este catalogarea “celorlalți” drept “prea înguști” sau “prea liberali”, postându-ne pe noi în imaginea grupului perfect de la care toți “ceilalți” ar trebui să învețe. În anii studenției am văzut un documentar realizat de o televiziune creștină din America despre trezirea din Cali, Columbia. Lucrul care a fost evidențiat în acel documentar a fost importanța părtășiei bisericilor în lupta spirituală pentru câștigarea unui oraș pentru Domnul. Dacă cele aproape 4 procente de evanghelici ar fi treji de-a binelea, România ar fi “întoarsă pe dos” (conform Fapte 17, un grup de 12 apostoli au reușit această performanță, într-o societate care nu arată cu mult mai diferit decât cea în care trăim noi astăzi).

   Bineînțeles că lista poate continua, însă scopul meu nu este de a întinde degetul acuzator asupra problemelor altora, ci dorința sinceră de a vedea o schimbare de atitudine începând cu mine și apoi cu toți cei care vor să se alăture acestei provocări.

   Îmi doresc cu toată inima ca în generația mea să văd mai intens în viața mea și a casei mele lucrurile minunate ale lui Dumnezeu. Îmi doresc ca în generația mea cât mai mulți oameni să Îl vadă pe Hristos în mine. Îmi doresc ca în generația mea mărturia Bisericii lui Hristos să fie una puternică și de impact în schimbarea societății în care trăiesc. Îmi doresc…!

   Una din întrebările cu care ne vom frământa în aceste editoriale este “Cum putem experimenta Trezirea?” Comentariile voastre sunt bine venite. Să facem din această temă un dialog al transformării. Dumnezeu să ne ajute!