Odaia de rugăciune

   Richard Foster spunea ”În societatea contemporană, dușmanul nostru excelează în trei lucruri: zgomot, grabă și mulțime”. Are dreptate, nu-i așa? Tocmai de aceea este esențial să facem și noi ce au făcut ucenicii: ”După ce au dat drumul norodului, ucenicii L-au luat în corabia în care se afla și așa cum era.” Trebuie să lăsăm în urmă zgomotul și mulțimile.
   Noi avem nevoie astăzi de ceea ce pe vremuri se numea ”odaia de rugăciune” ~ un loc în care să fii doar cu Isus, în fiecare zi. Noi suntem ființe înclinate spre obiceiuri. Luăm micul dejun în același loc, navigăm pe internet sau citim ziarul pe același scaun. La fel, avem nevoie să găsim un loc deosebit pentru cele sfinte, un loc care să devină odaia noastră de rugăciune. Nu este nevoie să fie luxos, însă trebuie să fie constant. Dacă îți schimbi locul de rugăciune de la o zi la alta, vei fi distras, chiar dacă ești tot în camera ta sau în casă. Fiind o ființă curioasă, îți vei petrece primele clipe prețioase observând ce este nou prin jurul tău. Așadar, întoarce-te în același loc zi de zi sau seară de seară, la același cadru familiar și confortabil – să nu fie acolo lucruri care să te distragă de la adevăratul motiv pentru care ți-ai ales acel colț: să fii singur cu Mântuitorul.
   Însă ai nevoie și de liniște, în aceeași măsură ca de constanță. Aceasta înseamnă să te retragi de pe autostrada vieții, din zgomotul în care trăiești. Stinge orice sursă de zgomot la care ai acces. Fără iPod, fără laptop, fără TV, fără mobil, nu în pat (de fapt, nu cumva să transformi patul în colț de rugăciune, pentru că nu vei reuși să rămâi treaz!), fără copiii din camera de zi, fără colegul de cameră în raza ta vizuală (deși, probabil se va afla aproape, întrucât împărțiți același spațiu). Pentru toți aceia dintre noi care locuim împreună cu altcineva, trebuie să existe un loc special de închinare, pe care toți să îl respecte și în care fiecare să-și poată avea zilnic clipele lui liniștite împreună cu Dumnezeu.
   Un imn scris de Ralph Carmichael are următoarele versuri: ”Eu am un loc ce-mi place mult / Chiar lângă Legea Sa! / Dreptatea ei s-o împlinesc, / Mă oglindesc în ea. / Isus e Creatorul, / Iar cel creat sunt eu / Și locul care-mi place / E lângă El mereu!”

   În zgomotul și agitația crescute exponențial la acest moment din istorie, cât de vital este și pentru noi să ”dăm drumul norodului” și, în fiecare zi, să ne grăbim spre acel loc liniștit, la Singurul care ne poate ține sănătoși și în siguranță în vremuri atât de instabile.