Final glorios

Geneza 22
"Dumnezeu i-a zis: 'Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria şi adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune Eu.”

Sfințirea este o chemare din partea lui Dumnezeu. El ne cheamă să ne aducem jertfă Lui.

Avraam distinge vocea Domnului. Nu a ascultat de un duh rău, cum mai pățesc unii, ci distinge vocea lui Dumnezeu. Cum poate face acest lucru? Avea experiență de comunicare cu Dumnezeu.

Comunică și tu cu Dumnezeu în mod constant, zilnic, continuu.

"Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă, a pus şaua pe măgar şi a luat cu el două slugi şi pe fiul său Isaac. A tăiat lemne pentru arderea-de-tot şi a pornit spre locul pe care i-l spusese Dumnezeu." (Geneza 22)

Ca să te sfințești și să te aduci jertfă, trebuie sa ieși din zona de comfort. Trebuie să faci un efort.

Avraam și Isaac au mers 3 zile, cu lemnele in spate, cu focul și cuțitul în mână.

Avraam a ridicat ochii - înseamnă ca mergea cu ochii în jos, în pământ... urma să-l aducă jertfă pe fiul său. Sfințirea înseamnă să renunți la tot ce ai mai drag pe pământ, de dragul lui Dumnezeu din Cer.

Avram își informează familia, apoi ia doar câteva slugi. Ai nevoie de oameni care să te ajute în procesul sfințirii, cărora să le dai socoteala, mentori, cărora să le mărturisești despre lucrurile la care te uiți, ce gândești, ce faci etc

"A treia zi, Avraam a ridicat ochii şi a văzut locul de departe. Şi Avraam a zis slugilor sale: 'Rămâneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul ne vom duce până acolo să ne închinăm şi apoi ne vom întoarce la voi'.” (Geneza 22)

Se separă apoi și de slugile sale. Trebuie sa ramai doar tu cu Tatăl tău din Ceruri. Avraam are speranța clară: "ne vom intoarce!". Jertfa și sfințirea noastră sunt un act de închinare înaintea lui Dumnezeu

"Avraam a luat lemnele pentru arderea-de-tot, le-a pus în spinarea fiului său Isaac şi a luat în mână focul şi cuţitul. Şi au mers astfel amândoi împreună." (Geneza 22)

Isaac cară o povară în spate. De cele mai multe ori sfințirea înseamnă o povară - lupta cu poftele, cu trupul, cu carnea, cu gândurile păcătoase, cu pornirile păcătoase.

Au mers amândoi împreună - trebuie să mergi în acest proces împreună cu Dumnezeu, nu de unul singur, nici în gașcă.

"Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său Avraam, a zis: 'Tată! ' 'Ce este, fiule? ' i-a răspuns el. Isaac a zis din nou: 'Iată focul şi lemnele; dar unde este mielul pentru arderea-de-tot? '
'Fiule' a răspuns Avraam 'Dumnezeu Însuşi va purta grijă de mielul pentru arderea-de-tot'. Şi au mers amândoi împreună înainte." (Geneza 22)

Poți să pui întrebări, dar nu întebări obraznice. Dumnezeu răspunde!

Avraam avea credință - Domnul va purta de grijă! Ca înviat din morți l-a primit inapoi pe Isaac:
"Căci se gândea că Dumnezeu poate să învieze chiar şi din morţi: şi, drept vorbind, ca înviat din morţi l-a primit înapoi." (Evrei 11:19)

Sfințirea nu este un punct sau un moment, ci este un drum greu, cu ochii în pământ, nu te mai uiți la lume, ci cobori în inima ta și te găndești la Domnul și te rogi Lui.

Sfințirea și jertfa este o călătorie, cu povara în spate, spre o destinație care nu știi dacă va fi fericită sau nu, dar știi că Dumnezeu te cheamă și ai încredere totală.

Avraam și Isaac aveau focul și lemnele, ei erau închinătorii, știau cui se închinau, au construit chiar și altarul, dar lipsea... mielul de jertfă. Lipsea exact esențialul - ceea ce trebuia omorât.

Ce avem de omorât noi pentru sfințirea noastră?

Biblia ne spune să omorâm ceea ce este rău în noi:
"Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă. De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea, şi lăcomia, care este o închinare la idoli." (Coloseni 3:3-5)

"Când au ajuns la locul pe care i-l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar şi a aşezat lemnele pe el. A legat pe fiul său Isaac şi l-a pus pe altar, deasupra lemnelor.
Apoi Avraam a întins mâna şi a luat cuţitul ca să junghie pe fiul său. Atunci Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri şi a zis: 'Avraame! Avraame! ' 'Iată-mă! ' a răspuns el.
Îngerul a zis: 'Să nu pui mâna pe băiat şi să nu-i faci nimic; căci ştiu acum că te temi de Dumnezeu, întrucît n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine'. (Geneza 22)

Fii sigur că Domnul intervine - Îngerul Domnului l-a strigat pe Avraam din cer. Tu du-ți credința până la capăt! Avraam a întins mâna să ia cuțitul!

Urmează un final apoteotic, dumnezeiesc, glorios: Dumnezeu, Îngerul Domnului îi vorbește lui Avraam.

Dar Atenție!
Nu-i vorbește pe drum, nici când se desparte de slugi, nici timp de 3 zile, nici când construiește altarul, nici când îl leagă pe Isaac pe altar, ci DOAR în momentul de maxim, adică atunci când întinde mâna să ia cuțitul.

"Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească." (Romani 12:1)